Poezii
Inger de gheaţã
O zi cu
fulgi de nea ce se zbãteau sã cadã,
Un prânz
cu stropi de gheaţã presãratã,
Un chip
ce freamãtã privind în loc.
Ascunsele
taine se revoltã, strigând,
Valuri de
zãpadã în pulberi, agitând,
Cã nu e
drept sã fiu aici, acum
Sã te
conduc pe acest drum.
Ultimul
drum dintr-o mie de cãi;
Strig:
Imi vreau îngerul înapoi!
Se-nfioarã
întreg pãmântul de nea,
In fata
mormântului tãu de catifea.
Erai
aici cu o zi în urmã, ieri.
Privirea
din ochii mici şi ageri,
Imi
dãruia petale de speranţã
Cã te
voi gãsi şi azi aici, în viaţã.
Chipul
tãu ce amintirea îmbracã,
A lãsat
timpul sã treacã.
Si el a
trecut, nedemn de noi
Te-a dus
şi nu te cheamã înapoi.
Imnul
prinţesei moarte
E greu sã urci de unul singur
Treptele ce se înmulţesc sub paşii tãi,
Când drumul e tot mai nesigur,
Sub nourii negri şi rãi.
Castelul tãu, unde prinţul aşteaptã,
Pare tot mai sus şi mai departe.
In întuneric, niciun gând sau şoaptã
Pânã la tine nu rãzbate.
Sã mergi înainte, e mult prea greu,
Inapoi, nu te poţi întoarce;
Dar iatã râpa, aproape mereu
Aşteaptã prinţesa ce nu poate sã urce.
Te cheamã, cu glasul ei întunecat,
Iţi spune sã te opreşti din drum,
Braţele sã îţi întinzi spre ea, delicat,
Topind speranţel în scum.
Urcuşul greu se topeşte în amurg,
Durerea se pierde în ţipãtul strãin,
Pe dalele de piatrã, visele curg,
Au fost ucise de zâmbetul hain.
De veţi întâlni prinţul din castel,
Ce-aşteaptã şi acum prinţesa sã ajungã,
Sã-i spuneţi cã Zeul Morţi a luat-o la el,
Cãci nu a ştiut râpa sã o înfrângã.
Plânsetele sale, nimeni nu le aude,
Prinţesa a plecat dincolo de zare,
Unde durere ce fulgerã nu arde,
S-a aruncat în abandonare.
Mai multe gasiti pe blogul meu, O lume in versuri, intr-un nou volum: Aripi de viata
Comentarii