Poezii


Inger de gheaţã

O zi cu fulgi de nea ce se zbãteau sã cadã,
Un prânz cu stropi de gheaţã presãratã,
Un trandafir ce-şi arde petalele în foc
Un chip ce freamãtã privind în loc.

Ascunsele taine se revoltã, strigând,
Valuri de zãpadã în pulberi, agitând,
Cã nu e drept sã fiu aici, acum
Sã te conduc pe acest drum.

Ultimul drum dintr-o mie de cãi;
Strig: Imi vreau îngerul înapoi!
Se-nfioarã întreg pãmântul de nea,
In fata mormântului tãu de catifea.

Erai aici cu o zi în urmã, ieri.
Privirea din ochii mici şi ageri,
Imi dãruia petale de speranţã
Cã te voi gãsi şi azi aici, în viaţã.

Chipul tãu ce amintirea îmbracã,
A lãsat timpul sã treacã.
Si el a trecut, nedemn de noi
Te-a dus şi nu te cheamã înapoi.

Imnul prinţesei moarte

E greu sã urci de unul singur
Treptele ce se înmulţesc sub paşii tãi,
Când drumul e tot mai nesigur,
Sub nourii negri şi rãi.

Castelul tãu, unde prinţul aşteaptã,
Pare tot mai sus şi mai departe.
In întuneric, niciun gând sau şoaptã
Pânã la tine nu rãzbate.

Sã mergi înainte, e mult prea greu,
Inapoi, nu te poţi întoarce;
Dar iatã râpa, aproape mereu
Aşteaptã prinţesa ce nu poate sã urce.

Te cheamã, cu glasul ei întunecat,
Iţi spune sã te opreşti din drum,
Braţele sã îţi întinzi spre ea, delicat,
Topind speranţel în scum.

Urcuşul greu se topeşte în amurg,
Durerea se pierde în ţipãtul strãin,
Pe dalele de piatrã, visele curg,
Au fost ucise de zâmbetul hain.

De veţi întâlni prinţul din castel,
Ce-aşteaptã şi acum prinţesa sã ajungã,
Sã-i spuneţi cã Zeul Morţi a luat-o la el,
Cãci nu a ştiut râpa sã o înfrângã.

Plânsetele sale, nimeni nu le aude,
Prinţesa a plecat dincolo de zare,
Unde durere ce fulgerã nu arde,
S-a aruncat în abandonare.

Mai multe gasiti pe blogul meu, O lume in versuri, intr-un nou volum: Aripi de viata

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Pãrându-mi rãu de adolescenţã