Cine sunt eu?

In dimineata asta m-am trezit sarcastica. Nici nu mi-am terminat cafeaua si deja am servit vreo trei remarci bine plasate. Vorbeam aseara cu V. (zic: ia sa incep si eu sa scriu doar initialele persoanelor despre care vorbesc pe blog, sa le protejez identitatea) despre faptul ca nu stiu cine sunt eu ca si scriitor.

Pana acum am scris romane fantasy, genul celor de duzina. Desigur, nu as spune niciodata ca scriu romane de duzina, pentru ca am adaugat niste elemente care fac diferenta (zic eu).  Apoi am inceput sa scriu la Ma sinucid maine, care nu seamana cu nimic din ce am scris, nici ca mod de abordare, nici ca poveste, nici ca limbaj.


Dar nu stiu unde sa ma plasez: scriitoare de fantasy? Genul de scriitoare iubita de adolescenti sau genul de scriitoare hulita de cei care nu inteleg romanele de genul Ma sinucid maine?

Stati asa. Stop. De ce e nevoie sa ma plasez undeva? Scriu poezii, am scris romane pentru adolescenti, scriu la un roman mai matur. Sunt multifunctionala, ca o shaorma cu ditati. (sarcasmul meu e orientat si catre mine, sunt prima si cea mai sigura victima)

Pornind de la intrebarea cine sunt eu ca scriitoare, ajung la una mai profunda: cine sunt eu?

In cea mai mare parte a timpului, sunt Ramona cea matura, cea intelegatoare, care gaseste motivul din spatele actiunilor oamenilor, care empatizeaza cu ei, le intelege si le accepta modul de functionare. Dar din cand in cand, sunt Ramona cea sarcastica, cea care critica si arunca remarci ironice.

Am cazut si eu in capcana etichetelor despre care vorbeam de curand. Ma simt obligata sa ma supun socialului, care ma catalogheaza ca fiind cumva. Sau ma simteam, inconstient, obligata sa fac asta, pentru ca acum, fiindca am realizat care e problema, ma descatusez de etichete si imi amintesc faptul ca sunt o persoana complexa.

Imi place cand incep sa scriu o idee si evoluez odata cu ea, ajungand la o concluzie in timp ce scriu.

p.s.: un preview din Ma sinucid maine, pe Wattpad

Comentarii

Unknown a spus…
:) esti cine vrei tu sa fii.
27 mai 2013 la 00:50
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Proba 23. Tehnologia Philips, la picioarele tale

Imagine
Dicţionar de electrocasnice şi expresii sau Lucrurile fãrã de care nu pot trãi Filtru de cafea: acel obiect pe care îl vãd rar, pentru cã cel mai des îl utilizez cu ochii închişi de somn. Frigider : cuvânt ce provine din stomaticescul “mi-e foame” şi  este casa bunãtãţilor. Atunci când casa bunãtãţilor e goalã, şoarecii joacã pe masã. În acest caz şoarecele fiind livratorul de pizza. Aspirator : varianta scurtã a expresiei “mama, îmi faci şi mie curat în camera?” sursa Maşinã de spãlat : acel aparat de spãlat genţi, poşete şi pantofi. Probabil şi haine. sursa Oferteelectrocasnice :  veste bunã şi motiv pentru a achiziţiona un cuptor cu microunde şi un prãjitor de pâine. sursa  Robot de bucãtãrie : un robot care bucãtãreşte, nu? Nu? Grãtar : obiect des utilizat împreunã cu expresia ”de azi am intrat la regim!” sursa Fier de cãlcat : Obiect bun la casa omului, folosit pentru a întinde şi netezi haine. Uneori şi pã
Citiți mai multe

Proba 15. Cu sculele electrice potrivite, si tu poti fi un mester priceput!

Imagine
De când mã ştiu, am iubit natura. Unii îşi doresc vile, lux şi nşpe mii de plasme. Eu vreau o cabanã de lemn pe un deal, o grãdinã cu de toate şi mulţi copaci. Oamenii au uitat importanţa copacilor, eu nu. Fotografie din arhiva personala  În urmã cu aproape zece ani am plantat un stejar la ţarã şi eram atât de încântatã, de ziceai cã am luat Nobelul. Era o nuieluşã atât de fragilã, încât pãrea cã orice vânt îl poate rupe. Îi puneam apã şi vorbeam cu el: “sã te faci mare şi frumos, sã faci umbra în curte!”. Când eram mica, o ajutam pe bunica la treburi prin curte: dãdeam de mâncare la pui, sãpam florile cu sãpãliga, iar când se culegea via eram prima. O boabã mergea în coş, una în stomac. Când nu fãceam diverse treburi în curte, mã urcam în copaci, îmi juleam genunchii, înotam în Argeş, alergam, îmi juleam din nou  genunchii, dar eram tot timpul cu zâmbetul pe buze. Una dintre activitãţile mele preferate era sã merg desculţã pe pãmântul proaspât arat. Masaj la tãlpi mai
Citiți mai multe

Pãrându-mi rãu de adolescenţã

Imagine
Era o dung ă alb ă pe atunci r ă v ăş it ă în piezi ş dinspre arbori spre trotuare. Noi treceam alunecând pa ş ii no ş tri atingând clipele r ă t ă citoare. O, erai un om frumos, ş i sub ţ ire, foarte palid!… Printre ochii t ă i curgea un m ă nunchi de aripi albe, parc ă cineva pe sus cu o coas ă retezase din spinarea lui Iisus aripe melodioase… tu treceai mânjit pe aripi ş i cu pene ş i cu fulgi. Unde e ş ti tu cel de-atuncea unde fugi? Nichita Stãnescu- Pãrându-mi rãu de adolescen ţ ã Ȋ mi aduc aminte…Pe vremea aia, puteam alege sã fiu orice. Oricine. Mã complãceam ȋ n “nu ş tiu cine sunt, nu ş tiu ce vreau, nu ş tiu de ce trãiesc” pentru cã era o atitudine care mã atrãgea, atât, care ȋ mi sporea farmecul personal. Mã jucam cu toate chestiile dark, care pe ceilal ţ i ȋ i speriau de moarte. Eram mai liber ca acum. Acum nu pot fi decât eu. Deja mi-am desenat ni ş te coordonate, nu ş tiu dacã mai pot fi oricine mi-a ş propune.
Citiți mai multe