Arta, arta, arta

Am inceput sa ma perfectionez cu pictatul. Asta nu inseamna ca picturile mele sunt cu mult mai bune, eu nu sunt prea buna la asta, nu voi fi niciodata buna, nici macar aproape de a fi ok. Dar...

Am inceput sa am un rost in ceea ce pictez. Atunci cand ma asez in fata foii albe, nu mai zic "hai sa fac niste copaci", ci incerc sa reproduc o stare de spirit.

Nu stiu in ce masura pot sa o transmit celui care vede pictura, pentru ca nu pot reproduce o scena exacta, pictura mea e un fel de metafota prin care exprim o scena.

Spre exemplu, mi-a ramas in cap scena bombardamentului din "The book thief" si am facut o pictura care sa o reprezinte:


Cand am pictat asta, m-am gandit asa: intr-o noapte rosie, sangerie, nefasta, un singur copac fara padure a reusit sa supravietuiasca si va creste singur, in umbra.

Ma indoiesc sincer ca voi va ganditi la asta cand vedeti pictura de mai sus, dar..

Sau asta ma duce cu gandul la o piesa de-a Tatianei Stepa:


"Spune-mi padure cu frunza rara, unde-i iubirea de asta-vara?"

Ca sa nu credeti ca am impresia ca sunt geniala sau ceva, repet: "Nu am talent!" Cand spun ca m-am mai perfectionat, ma raportez la faptul ca nu am pic de talent!

De cand nu mai scriu, simt nevoia sa imi consum creativitatea cumva. Uneori, ma gandesc la ceva, la o scena, la un sentiment, si zic "trebuie sa pictez asta!".

Pentru unele elemente ma inspir din forografii sau alte picturi, ca aici:


Cea mai importanta chestie e ca ma simt bine atunci cand pictez, e tot un soi de catharsis, ca si scrisul.

Deci pot spune ca am o noua pasiune (una mai costisitoare- stiti cat costa niste culori mai de doamne-ajuta si niste pensule? ) Daca reusesc sa imi iau si orga, voi fi pe deplin multumita.

Uitati-va la frumusetea asta la 280 RON.

Orga mica Timisoara - imagine 1
Merge si asta pentru copii. Si e doar 70 RON.

Ziua mea e pe 9 mai. 


Comentarii

MikuMyuuki a spus…
Cat de misto e prima. Transmite ceva magic....
A doua imi inspira un roman SF.
Cea cu chitara ti a ieait fparte tare!
26 ianuarie 2014 la 11:01
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Proba 23. Tehnologia Philips, la picioarele tale

Imagine
Dicţionar de electrocasnice şi expresii sau Lucrurile fãrã de care nu pot trãi Filtru de cafea: acel obiect pe care îl vãd rar, pentru cã cel mai des îl utilizez cu ochii închişi de somn. Frigider : cuvânt ce provine din stomaticescul “mi-e foame” şi  este casa bunãtãţilor. Atunci când casa bunãtãţilor e goalã, şoarecii joacã pe masã. În acest caz şoarecele fiind livratorul de pizza. Aspirator : varianta scurtã a expresiei “mama, îmi faci şi mie curat în camera?” sursa Maşinã de spãlat : acel aparat de spãlat genţi, poşete şi pantofi. Probabil şi haine. sursa Oferteelectrocasnice :  veste bunã şi motiv pentru a achiziţiona un cuptor cu microunde şi un prãjitor de pâine. sursa  Robot de bucãtãrie : un robot care bucãtãreşte, nu? Nu? Grãtar : obiect des utilizat împreunã cu expresia ”de azi am intrat la regim!” sursa Fier de cãlcat : Obiect bun la casa omului, folosit pentru a întinde şi netezi haine. Uneori şi pã
Citiți mai multe

Proba 15. Cu sculele electrice potrivite, si tu poti fi un mester priceput!

Imagine
De când mã ştiu, am iubit natura. Unii îşi doresc vile, lux şi nşpe mii de plasme. Eu vreau o cabanã de lemn pe un deal, o grãdinã cu de toate şi mulţi copaci. Oamenii au uitat importanţa copacilor, eu nu. Fotografie din arhiva personala  În urmã cu aproape zece ani am plantat un stejar la ţarã şi eram atât de încântatã, de ziceai cã am luat Nobelul. Era o nuieluşã atât de fragilã, încât pãrea cã orice vânt îl poate rupe. Îi puneam apã şi vorbeam cu el: “sã te faci mare şi frumos, sã faci umbra în curte!”. Când eram mica, o ajutam pe bunica la treburi prin curte: dãdeam de mâncare la pui, sãpam florile cu sãpãliga, iar când se culegea via eram prima. O boabã mergea în coş, una în stomac. Când nu fãceam diverse treburi în curte, mã urcam în copaci, îmi juleam genunchii, înotam în Argeş, alergam, îmi juleam din nou  genunchii, dar eram tot timpul cu zâmbetul pe buze. Una dintre activitãţile mele preferate era sã merg desculţã pe pãmântul proaspât arat. Masaj la tãlpi mai
Citiți mai multe

Pãrându-mi rãu de adolescenţã

Imagine
Era o dung ă alb ă pe atunci r ă v ăş it ă în piezi ş dinspre arbori spre trotuare. Noi treceam alunecând pa ş ii no ş tri atingând clipele r ă t ă citoare. O, erai un om frumos, ş i sub ţ ire, foarte palid!… Printre ochii t ă i curgea un m ă nunchi de aripi albe, parc ă cineva pe sus cu o coas ă retezase din spinarea lui Iisus aripe melodioase… tu treceai mânjit pe aripi ş i cu pene ş i cu fulgi. Unde e ş ti tu cel de-atuncea unde fugi? Nichita Stãnescu- Pãrându-mi rãu de adolescen ţ ã Ȋ mi aduc aminte…Pe vremea aia, puteam alege sã fiu orice. Oricine. Mã complãceam ȋ n “nu ş tiu cine sunt, nu ş tiu ce vreau, nu ş tiu de ce trãiesc” pentru cã era o atitudine care mã atrãgea, atât, care ȋ mi sporea farmecul personal. Mã jucam cu toate chestiile dark, care pe ceilal ţ i ȋ i speriau de moarte. Eram mai liber ca acum. Acum nu pot fi decât eu. Deja mi-am desenat ni ş te coordonate, nu ş tiu dacã mai pot fi oricine mi-a ş propune.
Citiți mai multe