Suflet visator

Multe seri ma gasesc privind pe fereastra biroului. Nu din dorinta de a evada, ca S., ci din dorinta de a contempla. Soarele se ascunde in spatele cladirilor, se retrage in glorie, pana ramane o singura linie portocalie pe cer, iar in curand va fi si ea inghitita de intuneric. Uneori se aude un zgomot de motocicleta si ma intreb daca P. este soferul. Perioada in care eram indragostita de el imi pare din alt secol, din alta viata. Dintr-o viata in care eram studenta, aveam o bunica si n-as fi plecat din Romania nici in ruptul capului. Dupa ce motocicleta se indeparteaza, se face liniste. Inchid ochii si o savurez. O las sa imi magaie timpanele. Dureaza cateva secunde, apoi linistea este sparta de sunetul unei ambulante. Imi aprind o tigare si ma gandesc la persoana catre care merge ambulanta, si lansez in neant o rugaciune ca ea sa fie bine, oricine ar fi. Apoi zambesc, amintindu-mi de povestea cu ambulanta care transporta varza. Cu sirena si girofarul pornite, ca sa ajung...

De cand ma stiu, mi-am dorit o sora. Mi-o imaginam ca pe o persoana foarte asemanatoare mie, cu care sa impart totul, de la dulciuri si jucarii in copilarie, de la haine si farduri, pana la experiente foarte personale. O Persoana care ma intelege si ma accepta neconditionat, care este mereu acolo pentru mine, o persoana care ma intregeste. Asta e unul dintre motivele pentru care caut sa leg prietenii foarte stranse, in care sunt implicanta total, in care daruiesc tot ce tine de mine, ma daruiesc pe mine neconditionat. De cand M. locuieste la mine, mai exact in camera mea, in patul meu, in sifonierul meu, in comoda mea, ma incolteste un gand: bine ca nu am o sora! O sora ar insemna cu 50% mai putin loc in care sa imi pun hainele si fardurile si cartile si toate lucrurile mele, mai putin loc in care sa exist. Si de doua ori mai multa dezordine in camera.  Daca exista o persoana mai imprastiata si mai dezordonata decat mine, ea este M. Ca doar suntem surori, nu? De suferinta...

Haideti sa fim naturali! Zic eu, acoperita de un strat bun de machiaj. Puteti spune ca sunt ipocrita. In opinia mea, machiajul e o forma de exprimare, o arta, mai mult decat o incercare de a acoperi cine sunt. Cel putin la mine. Prin "naturali", ma refeream la naturaletea comportamentului, dar tot puteti spune ca sunt ipocrita. Am impresia ca ne facem prea multe planuri. Noi, nu voi. Noi, cu mine in frunte. De ce trebuie sa ne gandim dinainte si eventual sa mai cerem si niste sfaturi in legatura cu ce vom vorbi noi cu X la intalnirea de diseara? Daca e chimie intre mine si X, conversatia va veni de la sine. Si va fi placuta, usoara. Daca vor fi momente penibile, in care niciunul nu vorbeste, inseamna ca s-ar putea sa nu ne potrivim. A nu se confunda cu momentele placute de tacere. Exemplu: admiram impreuna un tablou/asfintitul. Sau digeram o conversatie abia incheiata. Sau pur si simplu ne bucuram unul de prezenta celuilalt in liniste. Articolul asta e oarecum legat de ...

In seara (noaptea) asta, in timp ce citeam un articol oarecare, pe un blog oarecare, am avut o revelatie: lumea e obsedata de control! Gasim pe net zeci sau chiar sute de articole de genul "Cum sa pari o femeie puternica", "Cum sa detii controlul conversatiei", "Cum sa iti pastrezi calmul", "Cum sa iti ceri scuze", "Cum sa...". Cum sa manipulezi. Cum sa fii. Cum sa respiri. Cum sa respiri fara sa para ca respiri. Eu va intreb: ce-ar fi sa nu pari o femeie puternica, ci exact ceea ce esti, ce-ar fi sa nu detii controlul conversatiei, ci sa o lasi sa mearga spre...oriunde s-ar indrepta, ce-ar fi sa nu fii mereu calm/a, sa iti mai si iesi din pepeni din cand in cand, ca esti om, ce dracu'!? Ce-ar fi sa iti ceri scuze simplu, niste scuze sincere, spuse cu ce cuvinte vrei tu, dar sa fie ale tale. Adica, pe bune, numai mie mi se pare aiurea sa iti ceri scuze cu cuvintele altuia? Sau sa agati cu cuvintele altuia? Sau sa te descrii pe...

Azi, cand asteptam la doctor, vine una la receptie si zice ca vrea sa mearga la gineco pentru test de sarcina. Ceva mai tarziu, la farmacie, tipa de langa mine cere test de sarcina. Ies din farmacie, intru in alta farmacie, unde o a treia tipa cerea test de sarcina. Ce-ati patit, pasaricilor? A venit primavara si v-a crescut fertilitatea si cheful de... viata? S-au scumpit prezervativele? "Lua-v-ar dracu’ de animale în cãlduri",  ca sa citez din nymphette ,  "dacã ar fi dupã voi aţi ţine-o într-un futai de dimineaţa pânã seara!" Cred ca asta poate sa intre la #gandurimatinale, chiar daca e ora 16:30. N-am mai dormit de 34 de ore...

Sunt oameni pe care i-am urma pânã la capãtul pãmântului fãrã sã clipim. Sunt oameni pentru care am merge pânã în Iad şi înapoi, doar ca sã le aducem o brichetã, sã îşi aprindã jointul. Acei oameni se numesc Prieteni. Nu îi confundaţi cu prietenii cu care beţi o bere, râdeţi, dar pe care îi doare la banana de sentimentele voastre. Ăştia de care vorbesc eu sunt Prieteni cu P mare. Știţi care e diferenţa dintre ãştia şi ãia cu care bei bere şi se trag pe cur când ai nevoie de ei? Bine, ar fi multe diferenţe, dar principala e cã atunci când eşti întrebat ce te leagã de oamenii ãştia, de Prieteni, nu vei rãspunde “prietenia”, ci “iubirea”. Ei nu sunt doar prietenii tãi, sunt parte din tine, se ţin de tine ca scaiul, nu poţi sã scapi de ei. Cu prietenii de bere n-o sã te cerţi. pentru cã nu le pasã suficient cât sã se certe cu tine. Dacã te duci la ei de mânã cu o piţi siliconatã, o sã îi dea de bãut, o sã o accepte fãrã sã punã întrebãri. Prietenii cu P mare o sã îţi spunã: “Coaie, ...

Am vrut sã mã vindec de tine aşa cã am bãut. Si am bãut pânã mi-am bãut minţile şi am ajuns în nebunie dar acolo erai tot tu. Am vrut sã te smulg din fiinţa mea şi am fumat încã o ţigare şi încã o ţigare m-a înecat în fum şi când fumul s-a dus erai acolo, la dracu’! Tot acolo, înãuntrul meu ca şi cum fiecare moleculã de aer respirat era o bucãţicã din tine. Erai distant ca un mort care întinde mâna spre mine sã mã arate vinovatã cã încã trãiesc. Si aş fi vrut sã îţi spun cã nu trãiesc şi dacã ai fi întins mãna dupã mine m-aş fi predat ţie în moarte. Dar nu m-ai chemat, niciodatã nu mã chemi poate tocmai pentru cã ţi-e fricã sã nu vin dar nici nu mã laşi sã mã vindec iar eu sunt prinsã între douã lumi. Te am şi nu te am pentru cã nu mã laşi nici sã te am nici sã te scot nici sã fug nici sã mor.

ești D.! La fel ca R., ești o persoană plină de contradicții. În timp ce R. însă preferă să împace aceste contradicții din mers, aruncându-se în mijlocul celor mai trăznite întâmplări, tu preferi să-ți iei un timp departe de agitație și să te gândești la viitorul tău. Ești inteligent(ă), sofisticat(ă), acorzi importanță introspecției. Îți place să te lași sedus(ă) și visezi la o iubire ca-n filmele mișto. Familia este importantă pentru tine. Îți dorești să ai o relație mai strânsă cu părinții și mai ales vrei să fii iubit(ă) pentru ceea ce ești, nu pentru ceea ce-și imginează ceilalți că ai fi. Ai o parte ușor timidă, pe care încerci s-o corectezi prin teribilism și nonșalanță, iar rezultatul este un sex appeal care îi înnebunește pe cei din jurul tău. Pentru tine, prima iubire va fi întotdeauna perfectă și greu de uitat și încerci să o regăsești în toate poveștile de dragoste care îi urmează. Sensibil(ă) și atractiv(ă), îți faci ușor prieteni. Ești inventiv(ă) și empatic(ă), ia...