Proba 1. O mie și una de… arome!

Atunci Şeherezada îi spuse sultanului Şahriar”:

"Mi s-a izvodit, o, norocitule sultan" cã în vremuri de tristeţi profunde şi rãzboi, a fost o frumoasã fecioarã ce era mereu nefericitã de soţul sãu, sultanul Devrim . Fata se numea Huliyah, iar frumuseţea ei era preaslãvitã în tot ţinutul, dar, vai, viaţa ei era un coşmar! Însa Allah s-a îndurat de ea si a lãsat-o sã fugã de nemernicia soţului ei. 

A pornit pe drumuri necunoscute, prin frig şi noapte, mânatã de dorinţa de a scãpa de nefericire. Istovitã, cu picioarele rãnite de pietrele dure şi lacrimile demult uscate, a ajuns la o cabanã lãsatã în paraginã, la marginea pãdurii.

Huliyah a deschis uşa cu fricã, iar vântul puternic al nopţii a vâjâit prin cotloanele întunecate ale cabanei. A intrat inãuntru şi s-a culcusit intr-un colţ. Singurã şi îngrozitã, tremura de frig si spaimã şi tocmai târziu dupã miezul nopţii, a aţipit. A trecut poate o orã când a auzit gonind caii sultanului, bãtând pãmântul cu copita si scoţând flãcãri pe nãri. 

Paralizatã de teama cã va fi gasitã şi va îndura pedepse crunte pentru fuga ei, se ruga lui Allah sã o salveze. Atunci, pe podeaua cabanei a apãrut un safir micuţ, care scânteia roşu ca sângele în noaptea densã. L-a luat in mâna ei micã, tremurandã şi a închis ochii, iar in acelaşi timp uşa cabanei a fost izbitã de perete.

Dar când fu cea de a o suta treizeci noapte

Spuse:

"Femeie, eşti şireatã şi umblã vorba de înţelepciunea ta. Ai vrut sã mã duci cu vorba şi vorba a curs multa între noi, iar eu am gândit sã fie numai pentru harul tãu şi te voi ocroti. Spune mai departe!"

Când a deschis Huliyah ochii, a vãzut lumina zilei revãrsându-se pe fereastra. Era tot în cabanã, e drept. Dar pereţii erau curaţi, lucind in bãtaia soarelui. Podeaua era curatã, pe tavan nu era nicio pânza de paianjen, totul era curat şi...nou.

Uşa s-a deschis, dar în loc sã nãvãleascã oamenii sultanului, cu privirea agerã şi durã, a intrat o fatã, poate de aceeaşi vârstã cu Huliyah. Straiele ei semãnau cu unele de bãrbat, avea cizme şi pataloni. 

-Unde sunt? a întrebat Huliyah, încercând sã nu îşi arate  teama din glas.

Fata a privit-o, apoi s-a îndreptat cãtre un colţ al cabanei, unde se afla o masã, iar pe masã o maşinãrie stranie.

-Mai degraba, când, a rãspuns fata, apãsând un buton al maşinãriei.

-Când?

Maşinãria a început sã scoatã un zumzãit uşor.

-Când, a repetat fata. Anul 2015. Numele meu e Ana, şi but the way, chestia la care te holbezi, de zici cã urmeazã sã te atace, e o cafetierã Arzum profesionalã.

 Un miros puternic şi aromat a invadat încãperea, gâdilând nãrile feteor. Un astfel de miros parcã ndemna la relaxare şi alunga orice temere.

-Cum? întreba Huliyah. Cum?

Dar când fu cea de a o suta treizeci şi una noapte

Spuse:

"2015? Blasfemie! Allah o sã te pedepseascã pentru gura ta spurcatã, femeie!"
"Aşadar, nu vrei sa ştii finalul poveştii lui Huliyah?"
"Sã ne ierte Allah, spune mai departe!"

-Cum am ajuns aici? a întrebat Huliyah.

-Asta nu conteazã prea mult. Important este cã ai reuşit sã scapi odatã pentru totdeauna de torţionarul tãu. Da, iţi va fi greu. Avem cinema 3D, facebook, black friday, magazinulMarketOnline.ro, cuptor cu microunde  şi multe altele. Dar asta e bine, Foarte bine. Uite, am profitat de promoţiilela cafetiere şi am luat bijuteria asta!

Huliyah era ameţitã şi simţea nevoia sã se aşeze.  Cafetierã? 3D? Şi, pentru numele lui Allah, ce era acela un facebook?

O aromã plãcutã plutea în cabanã. Pentru moment, pãrea cã este în siguranţã. Asta conta acum. Se lãsã vrãjitã de mirosul de cafea. Totul era schimbat, mai puţin tradiţia cafelei turceşti, minunatã.

Dar când fu cea de a o suta treizeci şi doua noapte

Tãcu.

Noaptea se aşternea peste ei, ca un veşmânt de catifea, lãsându-i sã se vadã unul pe celãlalt cu adevãrat pentru întâia oarã.

Articol scris pentru SuperBlog 2015

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Pãrându-mi rãu de adolescenţã