Proba 5. Tricouri cu personalitate


Am o mie de poveşti cu tricouri personalizate, de la tricourile cu HIM, Metallica şi Iron Maiden pe care le purtam în liceu, pânã la tricoul negru pe care scria “Come to the dark side, we have cookies” pe care i l-am dãruit unui amic de ziua lui.

Acum, mai port tricourile cu trupe doar rar, prin Privat Hell. Dar cum vine vara, îmbrac tricoul meu preferat cu Game of Thrones.

În urmã cu doi ani, citeam Urzeala Tronurilor. Şi fiind obişnuitã­ cu cãrticelele mele de 200 de pagini, pe care le citeam într-o singurã zi, ca un gurmand care mãnânca un hamburger dintr-o singurã înghiţiturã, cu cãrţile astea mi se pãrea cã nu fac niciun progres.

Aşa cã m-am provocat singurã, pe blog, sã termin de citit volumul pânã la sfârşitul sãptãmânii. Nu am reuşit, aşa cã cititorii mi-au dat provocãri. Cea mai groaznicã a fost sã cânt refernul unei piese de-a lui Biber, cea mai amuzantã a fost sã spun “şase saşi în şase saci” dupã ce muşc dintr-o lãmâie. Am un fel de fascinaţie ciudatã faţã de exerciţiile de dicţie, cine vrea o demonstraţie, sã îndrãzneascã sã mã provoace!

Dar de departe cea mai tare provocare a fost sã scriu pe un tricou “You know nothing, Jon Snow!”. Da, sunt una dintre tipele care saliveazã dupã Snow. Aşa cã am cãutat un tricou pe care sã scriu. Şi am gãsit unul, dacã memoria nu mã înşalã, era chiar tricoul SuperBlog primit în 2012.


Am scris pe el, i-am fãcut poze şi mi-a plãcut atât de mult încât am început sã îl port. Se uita lumea la mine dubios pe stradã, dar asta nu e nicio noutate, lumea se uitã mai mereu la mine, din diferite motive. Aş putea spune cã nu îmi pasã, dar nu e adevãrat. Îmi pasã puţin: îmi place sã şochez.

Poate nu e cea mai funny poveste cu tricouri, dar e cea mai dragã mie. Iar la finalul acestui articol, am un chef nebun sã port un tricou imprimat. 

Dat fiind ora la care m-am trezit, aş opta pentru unul cu Grumpy cat. Dar stai! Mi-am amintit cã am în şifonier un tricou pe care scrie “ I am not a morning girl. Don’t bother me.”.

Iar în weekendul care vine, eveniment foarte special, pentru cã este weekendul meu liber, mi-ar plãcea sã port tricoul “Bun în pat”. Mi se potriveşte perfect. Iar dacã reuşesc sã mã ridic din pat şi sã merg la o petrecere, atunci tricoul “I’m here to party” ar fi perfect.

Trebuie sã vizitez un magazin online de tricouri, clar!


Articol scris pentru SuperBlog 2015

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

P.S. Te iubesc

Imagine
Recenzie scrisa in cadrul campaniei vALLuntar,  iniţiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA. p.s. Te iubesc de Cecelia Ahern Gerry nu era doar soţul lui Holly.Era sensul ei în viaţã, era motivul pentru care se trezea dimineaţa. Holly nu s-a dus la colegiu, ca sã petreacã mai mult timp cu Gerry, nu a vrut sã îşi construiascã o carierã, pentru cã tot ce îşi dorea era sã vinã ora 6 şi sã ajungã acasã, la Gerry. Sã îi fie soţie era pentru ea o slujbã cu normã întreagã, era tot ce îşi dorea şi o fãcea fericitã. Nu doar cã îl iubea pe Gerry, era dependentã de el. Gerry era pentru ea lumina care o cãlãuzea în viaţã. Dar ce-i de fãcut când lumina se stinge şi rãmâi singur în întuneric? Când sensul vieţii tale nu mai existã, de ce sã mai trãieşti? Când temelia vieţii tale, stâlpul care susţinea tot ce ai construit se prãbuşeşte, ce rãmâne de fãcut? Gerrt ştia cã va muri şi mai ştia şi cât de greu îi va fi lui Holly, aşa cã a lãsat un set de scrisori pentru ea. E...
Citiți mai multe

Pãrându-mi rãu de adolescenţã

Imagine
Era o dung ă alb ă pe atunci r ă v ăş it ă în piezi ş dinspre arbori spre trotuare. Noi treceam alunecând pa ş ii no ş tri atingând clipele r ă t ă citoare. O, erai un om frumos, ş i sub ţ ire, foarte palid!… Printre ochii t ă i curgea un m ă nunchi de aripi albe, parc ă cineva pe sus cu o coas ă retezase din spinarea lui Iisus aripe melodioase… tu treceai mânjit pe aripi ş i cu pene ş i cu fulgi. Unde e ş ti tu cel de-atuncea unde fugi? Nichita Stãnescu- Pãrându-mi rãu de adolescen ţ ã Ȋ mi aduc aminte…Pe vremea aia, puteam alege sã fiu orice. Oricine. Mã complãceam ȋ n “nu ş tiu cine sunt, nu ş tiu ce vreau, nu ş tiu de ce trãiesc” pentru cã era o atitudine care mã atrãgea, atât, care ȋ mi sporea farmecul personal. Mã jucam cu toate chestiile dark, care pe ceilal ţ i ȋ i speriau de moarte. Eram mai liber ca acum. Acum nu pot fi decât eu. Deja mi-am desenat ni ş te coordonate, nu ş tiu dacã mai pot fi oricine mi-a ş propune. ...
Citiți mai multe

Sunt mandra de mine!

Imagine
Incep acest post prin a va lamuri, pe cei care nu stiati, ca a fi mandru de tine nu inseamna a fi arogant. Mandria asta merge mana-n mana cu stima de sine si nu are nimic de a face cu mandria inteleasa ca aroganta, orgoliu, infumurare. A fi mandru de tine e ceva ce toti psihologii/terapeutii din lume incurajeaza. Atunci cand cineva iti spune din tot sufletul "sunt mandru de tine", parca te inalti, ti se umple inima de bucurie. Ei bine, atunci cand atingi un scop pe care ti l-ai propus, atunci cand reusesti sa obtii ceva ce iti doresti, atunci cand te autodepasesti e bine sa iti spui singur, asa, de nebun "sunt mandru de tine, bai!" Acum sa va zic si de ce sunt mandra de mine: incep sa invat engleza. "Mare branza", veti spune. Pentru mine e mare branza. Eu si engleza nu ne-am inteles niciodata prea bine. Stiu cat de cat spaniola, am stiut si ceva franceza, cu toate ca am urat-o sincer, dar cu engleza am stat prost. In scoala generala am avut o p...
Citiți mai multe