Proba 10. Fericirea intr-o cana


sursa foto

Culcuşitã în fotoliul meu de lângã fereastrã, privesc ploaia care se revarsã hotãrâtã pe pãmânt. Fulgerele lumineazã din când în când cerul, iar vântul dezgoleşte copacii de cele câteva frunze arãmii care nu cãzuserã deja.

Ce bine e  sã te uiţi la ploaie, când eşti în casã şi îţi e cald! Iarna a luat trenul cãtre  oraşul nostru şi va ajunge în curând. Şi cum nu se poate iarnã fãrã ceai cald, am trecut astãzi pe la magazinul de cãni şi am cumpãrat o canã drãguţã, îmbrãcatã în hãinuţã mov şi un pachet de ceai parfumat cu ghimbir.

Mã culcuşesc mai bine în fotoliu, când se aude un tunet destul de aproape. Sorb din ceai şi sunt uşor euforicã, de parcã aroma ceaiului şi ploaia şi-au propus sã mã poarte pe alt tãrâm, pe cel al copilãriei, al jocurilor “de-a v-aţi ascuns” şi “ţarã, ţarã, vrem ostaşi”.

Aroma copilãriei m-a acaparat. Amintirile îşi fac apariţia una dupã alta: cana fratelui meu de când avea patru ani- nu bea niciodatã din ea, însã îl însoţea peste tot, fiind jucãria preferatã. Mare a fost drama când jucãria preferatã s-a spart.  Îmi amintesc şi de verişoara mea, care nu a vrut sã îşi împartã cana de ceai cu biscuiţi cu fratele meu mai mare, motiv pentru care a stat închisã în garaj o orã. 

fotografie din arhiva personala
Îmi amintesc vacanţele de iarnã la ţarã, când intram abia seara înfriguraţi în casã, dupã o zi de joacã în zãpadã, bãtaie cu bulgãri şi sãniuş. Ne înghesuiam toţi lângã sobã, iar bunica ne dãdea ceai cald şi covrigi încãlziţi pe plitã.

Ce frumos şi simplu este totul, atunci când eşti copil! Toţi verii îmi erau alãturi, la jocuri şi boacãne; acum sunt departe şi au uitat de prietenia care ne lega. Bunica era mereu acolo, puternicã, dar blândã, cu o canã de ceai în mânã şi cu o vorbã bunã. Abia când a fost prea târziu am realizat cã nu va fi veşnic lângã noi.

Aroma ceaiului m-au purtat pe meleaguri demult apuse, în vremurile inocenţei. Aş fi vrut sã rãmân pentru totdeauna captivã acolo, dar ceaiul s-a rãcit şi am revenit la realitate.

Articol scris pentru SuperBlog 2015


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

P.S. Te iubesc

Imagine
Recenzie scrisa in cadrul campaniei vALLuntar,  iniţiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA. p.s. Te iubesc de Cecelia Ahern Gerry nu era doar soţul lui Holly.Era sensul ei în viaţã, era motivul pentru care se trezea dimineaţa. Holly nu s-a dus la colegiu, ca sã petreacã mai mult timp cu Gerry, nu a vrut sã îşi construiascã o carierã, pentru cã tot ce îşi dorea era sã vinã ora 6 şi sã ajungã acasã, la Gerry. Sã îi fie soţie era pentru ea o slujbã cu normã întreagã, era tot ce îşi dorea şi o fãcea fericitã. Nu doar cã îl iubea pe Gerry, era dependentã de el. Gerry era pentru ea lumina care o cãlãuzea în viaţã. Dar ce-i de fãcut când lumina se stinge şi rãmâi singur în întuneric? Când sensul vieţii tale nu mai existã, de ce sã mai trãieşti? Când temelia vieţii tale, stâlpul care susţinea tot ce ai construit se prãbuşeşte, ce rãmâne de fãcut? Gerrt ştia cã va muri şi mai ştia şi cât de greu îi va fi lui Holly, aşa cã a lãsat un set de scrisori pentru ea. E...
Citiți mai multe

Pãrându-mi rãu de adolescenţã

Imagine
Era o dung ă alb ă pe atunci r ă v ăş it ă în piezi ş dinspre arbori spre trotuare. Noi treceam alunecând pa ş ii no ş tri atingând clipele r ă t ă citoare. O, erai un om frumos, ş i sub ţ ire, foarte palid!… Printre ochii t ă i curgea un m ă nunchi de aripi albe, parc ă cineva pe sus cu o coas ă retezase din spinarea lui Iisus aripe melodioase… tu treceai mânjit pe aripi ş i cu pene ş i cu fulgi. Unde e ş ti tu cel de-atuncea unde fugi? Nichita Stãnescu- Pãrându-mi rãu de adolescen ţ ã Ȋ mi aduc aminte…Pe vremea aia, puteam alege sã fiu orice. Oricine. Mã complãceam ȋ n “nu ş tiu cine sunt, nu ş tiu ce vreau, nu ş tiu de ce trãiesc” pentru cã era o atitudine care mã atrãgea, atât, care ȋ mi sporea farmecul personal. Mã jucam cu toate chestiile dark, care pe ceilal ţ i ȋ i speriau de moarte. Eram mai liber ca acum. Acum nu pot fi decât eu. Deja mi-am desenat ni ş te coordonate, nu ş tiu dacã mai pot fi oricine mi-a ş propune. ...
Citiți mai multe

Sunt mandra de mine!

Imagine
Incep acest post prin a va lamuri, pe cei care nu stiati, ca a fi mandru de tine nu inseamna a fi arogant. Mandria asta merge mana-n mana cu stima de sine si nu are nimic de a face cu mandria inteleasa ca aroganta, orgoliu, infumurare. A fi mandru de tine e ceva ce toti psihologii/terapeutii din lume incurajeaza. Atunci cand cineva iti spune din tot sufletul "sunt mandru de tine", parca te inalti, ti se umple inima de bucurie. Ei bine, atunci cand atingi un scop pe care ti l-ai propus, atunci cand reusesti sa obtii ceva ce iti doresti, atunci cand te autodepasesti e bine sa iti spui singur, asa, de nebun "sunt mandru de tine, bai!" Acum sa va zic si de ce sunt mandra de mine: incep sa invat engleza. "Mare branza", veti spune. Pentru mine e mare branza. Eu si engleza nu ne-am inteles niciodata prea bine. Stiu cat de cat spaniola, am stiut si ceva franceza, cu toate ca am urat-o sincer, dar cu engleza am stat prost. In scoala generala am avut o p...
Citiți mai multe