Proba 3. Ce fel de stampila esti tu?


Oamenii folosesc foarte des expresia “Ce îţi e scris, în frunte ţi-e pus”. Uneori cu sensul din Biblie, dar cel mai des cu sensul “de ce îţi e fricã nu scapi”. Însã am constatat cu tristeţe cã ce cred alţii despre tine îţi e pus în frunte, scris cu litere de-o şchioapã, bolduit şi subliniat pe deasupra, mai degrabã decât ce îţi e scris.

Spre exemplu, un copil care îşi exprimã sentimentele negative, care spune ”lasã-mã în pace!” sau “nu îmi place de tine” e automat un copil rãu. Şi i se ştampileazã asta pe frunte. Cum se va comporta? Conform etichetei. Ca un copil rãu. Iar ceea ce este şi mai trist, nu se va mai apãra în faţa adulţilor, daca a fost implicat într-un conflict în care nu el sau nu numai el este de vinã.

Sã vã dau un exemplu din lumea oamenilor mari: un avocat.  Un avocat bun în ceea ce face, care are şi o voce minunatã. Într-o zi, vrea sã facã muzicã. Poate ca hobby, poate vrea sã îşi schimbe profesia. Va auzi de la multe persoane : “Pãi, tu eşti avocat, nu cântãreţ!”. Pentru cã are în frunte eticheta.

Personal, cred cã un om este atât de complex, are atâtea calitãţi, sentimente şi dorinţe ascunse, încât poate nici într-o viaţã nu îl descoperi în întregime.
Nu putem sã afişãm tot ceea ce suntem, iese la suprafaţã doar ce e predominant, dar cred cã ar trebui sã ne personalizãm eticheta, astfel încât sã cuprindã un complex de componente şi sã ne lase mereu o portiţã de ieşire din ceea se se presupune cã am fi, sã putem zbura spre cine suntem.



Am privit zece minute la o paginã cu opt ştampile. Cine sunt eu? Sunt toate cele opt şi încã optzeci şi opt în plus.  Astãzi sunt diplomatã, mâine poate voi fi naturalã. Ieri nu ştiu cine am fost, nu are importanţã, privesc doar spre azi, spre clipã, şi spre mâine, care vine ca un dar, nu ca un dat şi aduce o multitudine de oportunitãţi.


Dar dintre toate, de cele mai multe ori sunt  ştampila aerianã: cu capul sus, mereu la înãlţime, gata pentru noi provocãri, uitându-mã de sus la cei care sunt mai jos doar atunci când e nevoie sã le întind o mânã, sã îi ajut sã se rdice.


Articol scris pentru SuperBlog 2015

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Pãrându-mi rãu de adolescenţã