Proba 3. Ce fel de stampila esti tu?


Oamenii folosesc foarte des expresia “Ce îţi e scris, în frunte ţi-e pus”. Uneori cu sensul din Biblie, dar cel mai des cu sensul “de ce îţi e fricã nu scapi”. Însã am constatat cu tristeţe cã ce cred alţii despre tine îţi e pus în frunte, scris cu litere de-o şchioapã, bolduit şi subliniat pe deasupra, mai degrabã decât ce îţi e scris.

Spre exemplu, un copil care îşi exprimã sentimentele negative, care spune ”lasã-mã în pace!” sau “nu îmi place de tine” e automat un copil rãu. Şi i se ştampileazã asta pe frunte. Cum se va comporta? Conform etichetei. Ca un copil rãu. Iar ceea ce este şi mai trist, nu se va mai apãra în faţa adulţilor, daca a fost implicat într-un conflict în care nu el sau nu numai el este de vinã.

Sã vã dau un exemplu din lumea oamenilor mari: un avocat.  Un avocat bun în ceea ce face, care are şi o voce minunatã. Într-o zi, vrea sã facã muzicã. Poate ca hobby, poate vrea sã îşi schimbe profesia. Va auzi de la multe persoane : “Pãi, tu eşti avocat, nu cântãreţ!”. Pentru cã are în frunte eticheta.

Personal, cred cã un om este atât de complex, are atâtea calitãţi, sentimente şi dorinţe ascunse, încât poate nici într-o viaţã nu îl descoperi în întregime.
Nu putem sã afişãm tot ceea ce suntem, iese la suprafaţã doar ce e predominant, dar cred cã ar trebui sã ne personalizãm eticheta, astfel încât sã cuprindã un complex de componente şi sã ne lase mereu o portiţã de ieşire din ceea se se presupune cã am fi, sã putem zbura spre cine suntem.



Am privit zece minute la o paginã cu opt ştampile. Cine sunt eu? Sunt toate cele opt şi încã optzeci şi opt în plus.  Astãzi sunt diplomatã, mâine poate voi fi naturalã. Ieri nu ştiu cine am fost, nu are importanţã, privesc doar spre azi, spre clipã, şi spre mâine, care vine ca un dar, nu ca un dat şi aduce o multitudine de oportunitãţi.


Dar dintre toate, de cele mai multe ori sunt  ştampila aerianã: cu capul sus, mereu la înãlţime, gata pentru noi provocãri, uitându-mã de sus la cei care sunt mai jos doar atunci când e nevoie sã le întind o mânã, sã îi ajut sã se rdice.


Articol scris pentru SuperBlog 2015

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

P.S. Te iubesc

Imagine
Recenzie scrisa in cadrul campaniei vALLuntar,  iniţiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA. p.s. Te iubesc de Cecelia Ahern Gerry nu era doar soţul lui Holly.Era sensul ei în viaţã, era motivul pentru care se trezea dimineaţa. Holly nu s-a dus la colegiu, ca sã petreacã mai mult timp cu Gerry, nu a vrut sã îşi construiascã o carierã, pentru cã tot ce îşi dorea era sã vinã ora 6 şi sã ajungã acasã, la Gerry. Sã îi fie soţie era pentru ea o slujbã cu normã întreagã, era tot ce îşi dorea şi o fãcea fericitã. Nu doar cã îl iubea pe Gerry, era dependentã de el. Gerry era pentru ea lumina care o cãlãuzea în viaţã. Dar ce-i de fãcut când lumina se stinge şi rãmâi singur în întuneric? Când sensul vieţii tale nu mai existã, de ce sã mai trãieşti? Când temelia vieţii tale, stâlpul care susţinea tot ce ai construit se prãbuşeşte, ce rãmâne de fãcut? Gerrt ştia cã va muri şi mai ştia şi cât de greu îi va fi lui Holly, aşa cã a lãsat un set de scrisori pentru ea. E...
Citiți mai multe

Pãrându-mi rãu de adolescenţã

Imagine
Era o dung ă alb ă pe atunci r ă v ăş it ă în piezi ş dinspre arbori spre trotuare. Noi treceam alunecând pa ş ii no ş tri atingând clipele r ă t ă citoare. O, erai un om frumos, ş i sub ţ ire, foarte palid!… Printre ochii t ă i curgea un m ă nunchi de aripi albe, parc ă cineva pe sus cu o coas ă retezase din spinarea lui Iisus aripe melodioase… tu treceai mânjit pe aripi ş i cu pene ş i cu fulgi. Unde e ş ti tu cel de-atuncea unde fugi? Nichita Stãnescu- Pãrându-mi rãu de adolescen ţ ã Ȋ mi aduc aminte…Pe vremea aia, puteam alege sã fiu orice. Oricine. Mã complãceam ȋ n “nu ş tiu cine sunt, nu ş tiu ce vreau, nu ş tiu de ce trãiesc” pentru cã era o atitudine care mã atrãgea, atât, care ȋ mi sporea farmecul personal. Mã jucam cu toate chestiile dark, care pe ceilal ţ i ȋ i speriau de moarte. Eram mai liber ca acum. Acum nu pot fi decât eu. Deja mi-am desenat ni ş te coordonate, nu ş tiu dacã mai pot fi oricine mi-a ş propune. ...
Citiți mai multe

Sunt mandra de mine!

Imagine
Incep acest post prin a va lamuri, pe cei care nu stiati, ca a fi mandru de tine nu inseamna a fi arogant. Mandria asta merge mana-n mana cu stima de sine si nu are nimic de a face cu mandria inteleasa ca aroganta, orgoliu, infumurare. A fi mandru de tine e ceva ce toti psihologii/terapeutii din lume incurajeaza. Atunci cand cineva iti spune din tot sufletul "sunt mandru de tine", parca te inalti, ti se umple inima de bucurie. Ei bine, atunci cand atingi un scop pe care ti l-ai propus, atunci cand reusesti sa obtii ceva ce iti doresti, atunci cand te autodepasesti e bine sa iti spui singur, asa, de nebun "sunt mandru de tine, bai!" Acum sa va zic si de ce sunt mandra de mine: incep sa invat engleza. "Mare branza", veti spune. Pentru mine e mare branza. Eu si engleza nu ne-am inteles niciodata prea bine. Stiu cat de cat spaniola, am stiut si ceva franceza, cu toate ca am urat-o sincer, dar cu engleza am stat prost. In scoala generala am avut o p...
Citiți mai multe