Jurnalisti...

Eram la S. acum ceva timp, stateam la masa, fiecare cu laptopul in fata, si imi zice "Uite, vedeta X si-a pus o poza pe Facebook". O jumatate de ora mai tarziu, si eu tot pe Facebook patinand, vad un post facut de o revista online, si cu link spre articol "Vedeta X si-a postat o noua fotografie pe Facebook."

Realitatea.net scrie un titlu mare "Mesajul uluitor postat de Anda Adam pe contul sau de Facebook !"

"Yes... I'm single and you'll have to be fucking amazing to change that"

Citeste mai mult pe REALITATEA.NET: http://www.realitatea.net/mesaj-uluitor-postat-de-anda-adam-pe-contul-sau-de-facebook_1226356.html#ixzz2ZVFOOlHX

Asta era mesajul.
Fucking uluitor, nu? :))
Si pe langa faptul ca nu-mi pot reveni din uluire, am si eu Facebook, eu si restul de 4,4 milioane de romani. Daca as fi vrut sa stiu ce face Anda Adam, as fi intrat pe contul ei.

Sau mai sunt articolele alea de genul "De ce nu o cere X in casatorie pe Y", iar in articol ni se zice ca X si Y s-au cuplat acum 2 ani, iar editorul se intreaba retoric de ce nu se casatoresc. Sau "Socant: unde e cadavrul Elodiei", ne prezinta cazul apoi aceeasi intrebare retorica "Unde e cadavrul Elodiei?"

La ma-ta-n geanta!

Serios, astia sunt jurnalisti? Zic si eu.

p.s.: Miku, te rog, sa nu ajungi si tu asa, ca te jupoi! :))

Comentarii

MikuMyuuki a spus…
Nu-i mai suport pe retardatii astia, am vazut si eu o multime in ultimele luni. Trebuie batuti pana la sange oligofrenii astia.
O Nymphette ar fi numai buna.

Crede-ma, daca o sa fiu nevoita sa scriu asa ceva o sa-mi bat superiorii cu tot ce-mi vine in mana.

Rahat de jurnaliati. Ce cacat e asa greu examenul de admitere, cand facultatea scoate 90% licentiati analfabeti?
19 iulie 2013 la 13:26
Ramona a spus…
Mama ce revoltata esti :)) respira

imi vine in minte un citat din "Sange satanic": "Să vă fut ȋm gură de “jurnalişti” retarzi, gen." :))
20 iulie 2013 la 06:10
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

P.S. Te iubesc

Imagine
Recenzie scrisa in cadrul campaniei vALLuntar,  iniţiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA. p.s. Te iubesc de Cecelia Ahern Gerry nu era doar soţul lui Holly.Era sensul ei în viaţã, era motivul pentru care se trezea dimineaţa. Holly nu s-a dus la colegiu, ca sã petreacã mai mult timp cu Gerry, nu a vrut sã îşi construiascã o carierã, pentru cã tot ce îşi dorea era sã vinã ora 6 şi sã ajungã acasã, la Gerry. Sã îi fie soţie era pentru ea o slujbã cu normã întreagã, era tot ce îşi dorea şi o fãcea fericitã. Nu doar cã îl iubea pe Gerry, era dependentã de el. Gerry era pentru ea lumina care o cãlãuzea în viaţã. Dar ce-i de fãcut când lumina se stinge şi rãmâi singur în întuneric? Când sensul vieţii tale nu mai existã, de ce sã mai trãieşti? Când temelia vieţii tale, stâlpul care susţinea tot ce ai construit se prãbuşeşte, ce rãmâne de fãcut? Gerrt ştia cã va muri şi mai ştia şi cât de greu îi va fi lui Holly, aşa cã a lãsat un set de scrisori pentru ea. E...
Citiți mai multe

Pãrându-mi rãu de adolescenţã

Imagine
Era o dung ă alb ă pe atunci r ă v ăş it ă în piezi ş dinspre arbori spre trotuare. Noi treceam alunecând pa ş ii no ş tri atingând clipele r ă t ă citoare. O, erai un om frumos, ş i sub ţ ire, foarte palid!… Printre ochii t ă i curgea un m ă nunchi de aripi albe, parc ă cineva pe sus cu o coas ă retezase din spinarea lui Iisus aripe melodioase… tu treceai mânjit pe aripi ş i cu pene ş i cu fulgi. Unde e ş ti tu cel de-atuncea unde fugi? Nichita Stãnescu- Pãrându-mi rãu de adolescen ţ ã Ȋ mi aduc aminte…Pe vremea aia, puteam alege sã fiu orice. Oricine. Mã complãceam ȋ n “nu ş tiu cine sunt, nu ş tiu ce vreau, nu ş tiu de ce trãiesc” pentru cã era o atitudine care mã atrãgea, atât, care ȋ mi sporea farmecul personal. Mã jucam cu toate chestiile dark, care pe ceilal ţ i ȋ i speriau de moarte. Eram mai liber ca acum. Acum nu pot fi decât eu. Deja mi-am desenat ni ş te coordonate, nu ş tiu dacã mai pot fi oricine mi-a ş propune. ...
Citiți mai multe

Viața și moartea se împletesc încet, iar ceasul nostru sună neîncetat pentru a ne demonstra propria-i putere.-citat by Miku

De ce e moartea subiect tabu? Oamenilor le e frica sa pronunte cuvantul. Bunica mea a murit. Nu e ceva neobisnuit. Vorba Biancai: bunicii mor. E o realitate. De ce ne invartim dupa deget si ne cacam atata pe noi? Da, e dureros, da, e greu, da, e o perioada in care nu mai stiu exact cine sunt, sau de ce, sau ce ar trebui sa fac. Dar sunt tot eu, aceeasi care eram acum un an, cand bunica era sanatoasa, aceeasi care eram saptamana  trecuta, cand era bolnava si eu o ingrijeam. Nu e ca si cum m-as fi transformat in portelan dintr-o data. Da, sunt mai impulsiva, nu mai am energie sa imi controlez toate pornirile, toata energia mea e consumata de suferinta. Si de aici incerc sa realizez ca nu doar moartea e subiect tabu, ci si suferinta. Oamenii nu stiu cum sa se comporte sau ce sa spuna, sunt stanjeniti daca vorbesti despre asta, iar daca plangi, deja s-au pierdut. Oameni buni, sunt o persoana autentica. Ma arat exact cine sunt. Daca vreau sa plang, o sa plang. Dar nu va asteptati ...
Citiți mai multe