Proba 9. Cum ar fi lumea daca n-ar exista cauciucul?

Sursa foto
Sursa foto
A fost odatã ca niciodatã o frumoasã fatã pe nume Amareea. Fiicã a regelui celor trei imperii, a primit talentul de a cãlãtori în universuri paralele. Surorile ei, Timeea şi Liameea, au primit alte daruri.

La naşterea lor, ursitoare din cele trei regate s-au adunat pentru a striga urãrile şi au spus aşa: “ cea dintâi fatã va vedea ce a fost şi va învãţa din greşelile strãmoşilor. Mezina va vedea ce va fi şi ce alegeri ne vor aduce pieirea, însã numai cea mijlocie va avea darul a a vedea <ce ar fi dacã-ar fi>. “
Ce ar fi dacã nu ar exista zahãrul? Am fi ceva mai trişti, dar mai sãnãtoşi. Dar dacã nu s-ar fi inventat alfabetul? Nu am fi putut evolua atât de repede. Însã ce ar fi dacã nu s-ar fi inventat benzile transportoare?
Amareea s-a trezit confuzã în acea dimineaţã. Şi-a dat seama aproape imediat cã se aflã într-un univers paralel. Ştia deja din experienţã cã e cel mai bine sã se comporte cât poate de normal. Aparent, se afla într-o casã, care ar fi putut foarte bine sã fie chiar a ei.
-Oare ce lipseşte din acest Univers? Hârtia igienicã? se intrebã ea.
S-a dus sã îşi facã un ceai şi câteva tartine cu unt, iar atunci a observant primul lucru ciudat: pâinea avea o formã neregulatã, ca şi cum în loc sã fie transportatã pe banda de cauciuc, ar fi fost aruncatã toatã grãmadã, într-un loc.
Dupã ce a luat micul dejun, a ieşit sã facã o plimbare. Soarele strãlucea, aruncând raze aurii asupra oraşului, copacii erau înfloriţi, totul era o splendoare, însã oamenii nu savurau asta, aveau multe probleme.
La sala de fitness, câteva fete alergau pe loc, în lipsa benzilor de alergare. Arãtau ca nişte pinguini beţi, care şi-au pierdut simţul orientãrii. La supermarket era jale. Cumpãrãturile se aflau în braţele cumpãrãtrilor, pe tejghea, pe jos, pe sus. Literalmente. Din lipsa spaţiului şi ceva exces de zel, unii îşi ţineau cumpãrãturile în cap.
Amareea merse mai departe, pânã la aeroport. Acolo, oamenii  scormoneau într-o mare de valize, trolere, rucsace şi altele, în cãutarea propriului bagaj. Unele se desfãceau şi din ele cãdeau lucruri personale care îi puneau pe posesori în situaţii penibile: chiloţi, sutiene, prezervative şi reviste porno. Unii dintre ei de ruşine, nu le mai recuperau, însã în zadar, îi dãdea de gol expresia vinovatã.
Fata se minunã de toatã zarva.
-De ce se întâmplã asta? Unde a dispãrut Elastimpex România?
Clipi. Nu mai era în faţa aeroportului, ci în castel. Se grãbi cãtre tatãl sãu, regele, pentru-i a-i povesti  viziunea.
-Ce ai vãzut, fata mea?
-O lume fãrã benzi transportoare. Nu tu benzi la supermarket sau aeroport, nu tu plãci tehnice. Lipseau toate.
Tatãl deschise Cartea Viziunilor, pentru a nota experienţa fetei.
-Cum arãta acea lume? Ceva schimbãri majore?
-Tatã, era un haos total!

Articol scris pentru SuperBlog 2015.



Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Proba 23. Tehnologia Philips, la picioarele tale

Imagine
Dicţionar de electrocasnice şi expresii sau Lucrurile fãrã de care nu pot trãi Filtru de cafea: acel obiect pe care îl vãd rar, pentru cã cel mai des îl utilizez cu ochii închişi de somn. Frigider : cuvânt ce provine din stomaticescul “mi-e foame” şi  este casa bunãtãţilor. Atunci când casa bunãtãţilor e goalã, şoarecii joacã pe masã. În acest caz şoarecele fiind livratorul de pizza. Aspirator : varianta scurtã a expresiei “mama, îmi faci şi mie curat în camera?” sursa Maşinã de spãlat : acel aparat de spãlat genţi, poşete şi pantofi. Probabil şi haine. sursa Oferteelectrocasnice :  veste bunã şi motiv pentru a achiziţiona un cuptor cu microunde şi un prãjitor de pâine. sursa  Robot de bucãtãrie : un robot care bucãtãreşte, nu? Nu? Grãtar : obiect des utilizat împreunã cu expresia ”de azi am intrat la regim!” sursa Fier de cãlcat : Obiect bun la casa omului, folosit pentru a întinde şi netezi haine. Uneori şi pã
Citiți mai multe

Proba 15. Cu sculele electrice potrivite, si tu poti fi un mester priceput!

Imagine
De când mã ştiu, am iubit natura. Unii îşi doresc vile, lux şi nşpe mii de plasme. Eu vreau o cabanã de lemn pe un deal, o grãdinã cu de toate şi mulţi copaci. Oamenii au uitat importanţa copacilor, eu nu. Fotografie din arhiva personala  În urmã cu aproape zece ani am plantat un stejar la ţarã şi eram atât de încântatã, de ziceai cã am luat Nobelul. Era o nuieluşã atât de fragilã, încât pãrea cã orice vânt îl poate rupe. Îi puneam apã şi vorbeam cu el: “sã te faci mare şi frumos, sã faci umbra în curte!”. Când eram mica, o ajutam pe bunica la treburi prin curte: dãdeam de mâncare la pui, sãpam florile cu sãpãliga, iar când se culegea via eram prima. O boabã mergea în coş, una în stomac. Când nu fãceam diverse treburi în curte, mã urcam în copaci, îmi juleam genunchii, înotam în Argeş, alergam, îmi juleam din nou  genunchii, dar eram tot timpul cu zâmbetul pe buze. Una dintre activitãţile mele preferate era sã merg desculţã pe pãmântul proaspât arat. Masaj la tãlpi mai
Citiți mai multe

Pãrându-mi rãu de adolescenţã

Imagine
Era o dung ă alb ă pe atunci r ă v ăş it ă în piezi ş dinspre arbori spre trotuare. Noi treceam alunecând pa ş ii no ş tri atingând clipele r ă t ă citoare. O, erai un om frumos, ş i sub ţ ire, foarte palid!… Printre ochii t ă i curgea un m ă nunchi de aripi albe, parc ă cineva pe sus cu o coas ă retezase din spinarea lui Iisus aripe melodioase… tu treceai mânjit pe aripi ş i cu pene ş i cu fulgi. Unde e ş ti tu cel de-atuncea unde fugi? Nichita Stãnescu- Pãrându-mi rãu de adolescen ţ ã Ȋ mi aduc aminte…Pe vremea aia, puteam alege sã fiu orice. Oricine. Mã complãceam ȋ n “nu ş tiu cine sunt, nu ş tiu ce vreau, nu ş tiu de ce trãiesc” pentru cã era o atitudine care mã atrãgea, atât, care ȋ mi sporea farmecul personal. Mã jucam cu toate chestiile dark, care pe ceilal ţ i ȋ i speriau de moarte. Eram mai liber ca acum. Acum nu pot fi decât eu. Deja mi-am desenat ni ş te coordonate, nu ş tiu dacã mai pot fi oricine mi-a ş propune.
Citiți mai multe