Aiurea adunate si postate

Vreau sa fac multe lucruri, vreau sa spun si mai multe.
Vreau sa invat, vreau sa traiesc, vreau sa aleg pacea, dar parca ceva imi striga: Live, not only survive!!

Vreau sa va pun interpretarea acelui vis, dar nu am apucat. Vroiam sa vorbesc putin despre normele societatii si despre cat de importante sunt ele pentru unii dintre noi (clar, nu pentru mine!), atat de importante, pana la tampenie.

Dar cumva, in drumul de la Snagov spre Bucuresti am uitat tot, m-am pierdut intr-o visare (as vrea sa ii spun transpersonala, dar nu era).

Paranteza: Bianca, oftinca-te, am iesit din Bucuresti!!

Vreau sa renunt. La ceva. Nu conteaza la ce (sau la cine!!!). Stiu eu la ce, nu trebuie sa stiti si voi. :))
Dar nu pot. De fiecare data cand spun "nu pot" sau "trebuie" o vad in fata ochilor pe profa mea preferata. E cam incruntata si ma intreaba "cine zice?"

Adevarul e ca...oricat as fi de masochista, uneori tin la santatea mea psihica. Macar la aia psihica sa tin, daca pe aia fizica o dau dracu'. Si aici, renuntarea e buna. Sunt destul de sigura ca erau niste citate inteligente cu "cel care are curajul sa recunoasca faptul ca nu poate face fata", cu accentul pe curaj...nu stiu cum erau...ceva in genul.

Bat campii grav. Sunt obosita. Nu e o scuza, e un fapt.
Sunt nedormita si sunt obosita de...unele situatii si persoane. Ma obosesc. Oricat as dormi, ele tot m-ar obosi. 
Stiti ce le-as face?
...
Le-as intelege, desigur :))

Dorm putin. Lasa, ca o sa am timp destul sa dorm cand o sa fiu moarta.
Nu?

Marquez zice: "As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina."

Daca vreti coerenta din partea mea, asteptati pana dupa sesiune, ca acum, nicio sansa!!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Pãrându-mi rãu de adolescenţã