O plimbare de neuitat

In ultimul timp ma gandesc foarte des la cartea "O plimbare de neuitat", nu stiu de ce.
Freud sigur ar sti. :))
Am citit cartea in urma cu un an, iar atunci m-a marcat intr-un fel, dar nu m-am mai gandit la ea.
Pana acum.
Dar nu ma gandesc cu tristete sau ceva, nu rezonez cu Jamie. Nu stiu. Pur si simplu, imi vin in minte replici.
Cum ar fi asta:


Sau asta:

Din când în când, eu şi prietenii mei ne furişam afarã târziu ca sã sãpunim geamurile maşinilor sau sã mâncãm alune în cimitirul din spatele Bisericii.(…) Eu. Un bãiat rãu. Pentru cã mâncam alune în cimitir. Ce pãrere aveţi?



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Pãrându-mi rãu de adolescenţã