Erai
Te visam.
Erai frumoasa. Erai însãşi pacea
Ce curgea prin mine
Domoalã, tãcutã.
Se înnoadã
Şi iti dã senzaţia aia de plin, de îndestulat.
Erai jocul de artificii din fiecare an
Ce pâlpâie în mine luminile lui
Doar cã erai aici
În fiecare zi.
Un nou joc de artificii, aceeaşi luminã,
Aceeaşi speranţã, aceeaşi bucurie.
Erai o cascadã pe care visam de mica sã o pictez
Şi îi simţeam mirosul, îi simţeam gustul,
Avea gust de cascadã,
Cu toate cã apa nu are nici miros, nici gust.
Erai rãcoritoare, dar caldã, erai cascada
Erai “acasã”, locul la care mã întorc mereu,
Erai un cãmin de sentimente atent clãdite
Erai pacea locului cunoscut, confortul,
Iubirea…
Erai mirosul mâncãrii preferate gãtite de mama
În zilele ploioase.
Erai totul.
Comentarii