...au fost 3 catei: Happy, Roxy si Codita. Vecini de cartier si chiar de bloc 2 dintre ei, se latrau de fiecare data cand se vedeau. Mai spre batranete, se ignorau doar. Happy a fost primul care a pierdut lupta cu viata. A fost inmormantat la tara, un loc pe care il iubea, printre flori. La scurt timp s-a dus si Roxy. Mai ramasese Codita, batran si bolnav de ciroza. S-a sti s si el zilele trecute. Sper sa se intalneasca si sa se imprieteneasca acolo sus, pentru ca noi, stapanii indurerati, sa stim ca nu sunt singuri, ci se au unul pe celalalt. Maine s-ar fi implinit 17 ani de cand il am pe Happy in viata mea...dar nu a fost sa fie...
Recenzie scrisa in cadrul campaniei vALLuntar, iniţiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA. p.s. Te iubesc de Cecelia Ahern Gerry nu era doar soţul lui Holly.Era sensul ei în viaţã, era motivul pentru care se trezea dimineaţa. Holly nu s-a dus la colegiu, ca sã petreacã mai mult timp cu Gerry, nu a vrut sã îşi construiascã o carierã, pentru cã tot ce îşi dorea era sã vinã ora 6 şi sã ajungã acasã, la Gerry. Sã îi fie soţie era pentru ea o slujbã cu normã întreagã, era tot ce îşi dorea şi o fãcea fericitã. Nu doar cã îl iubea pe Gerry, era dependentã de el. Gerry era pentru ea lumina care o cãlãuzea în viaţã. Dar ce-i de fãcut când lumina se stinge şi rãmâi singur în întuneric? Când sensul vieţii tale nu mai existã, de ce sã mai trãieşti? Când temelia vieţii tale, stâlpul care susţinea tot ce ai construit se prãbuşeşte, ce rãmâne de fãcut? Gerrt ştia cã va muri şi mai ştia şi cât de greu îi va fi lui Holly, aşa cã a lãsat un set de scrisori pentru ea. E...
De cand ma stiu, mi-am dorit o sora. Mi-o imaginam ca pe o persoana foarte asemanatoare mie, cu care sa impart totul, de la dulciuri si jucarii in copilarie, de la haine si farduri, pana la experiente foarte personale. O Persoana care ma intelege si ma accepta neconditionat, care este mereu acolo pentru mine, o persoana care ma intregeste. Asta e unul dintre motivele pentru care caut sa leg prietenii foarte stranse, in care sunt implicanta total, in care daruiesc tot ce tine de mine, ma daruiesc pe mine neconditionat. De cand M. locuieste la mine, mai exact in camera mea, in patul meu, in sifonierul meu, in comoda mea, ma incolteste un gand: bine ca nu am o sora! O sora ar insemna cu 50% mai putin loc in care sa imi pun hainele si fardurile si cartile si toate lucrurile mele, mai putin loc in care sa exist. Si de doua ori mai multa dezordine in camera. Daca exista o persoana mai imprastiata si mai dezordonata decat mine, ea este M. Ca doar suntem surori, nu? De suferinta...
Comentarii