Dona Juana


Un pasaj din "Dona Juana" de Lorena Lupu care a avut mare ecou in mine.
L-am auzit pentru prima data la lansare, apoi l-am regasit in carte. Citindu-l in intimitate, a venit cu si mai multa forta, cu si mai multe intrebari, starnind in mine genul de confruntare(dintre mine si....mine) pe care o pot avea doar in momentele de singuratate.


"La dracu', mă irit eu din nou, fac exact greşeala pe care puţopalmistul comun şi neinteresant o face cu privire la mine: Adică: porneşte de la un zâmbet perfect normal şi-l interpretează ca pe o chestie personală, cu dedicaţie şi mesaj. Aşa incep cele mai dezechilibrate şi mai grav eşuate relaţii interumane. Mircea, de exemplu, nu "îmi zâmbeşte", ci "zâmbeşte" pur şi simplu, iar strălucirea plină de viaţă a zâmbetului său nu se datorează bucuriei că ne revedem, ci pur şi simplu sexului intens şi epuizant pe care il practică zi de zi cu altă persoană."


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Pãrându-mi rãu de adolescenţã