Dualitate
Doua euri exista si actioneaza concomitent in mine: Ramo si Ramona.
Ramo este eul bun, altruist,se sacrifica, se gandeste la altii, actioneaza pentru a le fi lor bine.
Ramona e eul egoist, nu neaparat rau, dar se gandeste la binele propriu, e egocentric si are uneori tendinte spre mizantropie.
Eul Ramo ii iubeste si ii intelege pe ceilalti, ii accepta asa cum sunt, le ignora defectele si le iarta greselile.
Eul Ramona ii critica pe ceilalti pentru ca sunt prosti sau ipocriti, e razbunator, vrea sa le dea o lectie, asta in rarele ocazii cand ii pasa ori are chef sa isi consume energia pe altii.
Eul Ramo are constiinta, Eul Ramona nu da doi bani pe constiinta.
Eul Ramo ar asculta ore intregi problemele cuiva, ar incerca sa il ajute si sa il inteleaga. Eul Ramona ar adormi dupa primele zece minute.
Eul Ramo se gandeste cum sa faca sa nu ii raneasca pe ceilalti, uitand sa se mai gandeasca la propria durere.
Eul Ramona se gandeste doar la propria fericire, indiferent ce inseamna asta pentru ceilalti.
Eul Ramo se bucura pentru bucuria cuiva, il incurajeaza sa isi gaseasca fericirea, chiar daca asta inseamna propria nefericire.
Eul Ramona simte gelozie, invidie, mizerie si nedreptate.
Eul Ramo iubeste.
Eul Ramona doar cere, vrea, are nevoie de...
Cele doua euri sunt nu doar surori, ci siameze, se contopesc intr-un singur eu pana in momentul la care nu stiu sigur care e unul si care e celalalt; eul Ramona actioneaza uneori mascat, cu figura lui Ramo, pacalindu-ma: cred ca fac ceva bun, dar daca sap destul, descopar ca adevaratul motiv ii apartine eului Ramona.
Cele doua euri se contopesc pentru a forma un eu aparent integru, dar care e in continua contradictie. Cat sa ascult de unul si cat de celalalt? Care este adevaratul EU? Unde pot trage linia intre dorinta de a nu-i rani pe ceilalti si renuntarea la propria fericire?
Ramo este eul bun, altruist,se sacrifica, se gandeste la altii, actioneaza pentru a le fi lor bine.Ramona e eul egoist, nu neaparat rau, dar se gandeste la binele propriu, e egocentric si are uneori tendinte spre mizantropie.
Eul Ramo ii iubeste si ii intelege pe ceilalti, ii accepta asa cum sunt, le ignora defectele si le iarta greselile.
Eul Ramona ii critica pe ceilalti pentru ca sunt prosti sau ipocriti, e razbunator, vrea sa le dea o lectie, asta in rarele ocazii cand ii pasa ori are chef sa isi consume energia pe altii.
Eul Ramo are constiinta, Eul Ramona nu da doi bani pe constiinta.Eul Ramo ar asculta ore intregi problemele cuiva, ar incerca sa il ajute si sa il inteleaga. Eul Ramona ar adormi dupa primele zece minute.
Eul Ramo se gandeste cum sa faca sa nu ii raneasca pe ceilalti, uitand sa se mai gandeasca la propria durere.
Eul Ramona se gandeste doar la propria fericire, indiferent ce inseamna asta pentru ceilalti.
Eul Ramo se bucura pentru bucuria cuiva, il incurajeaza sa isi gaseasca fericirea, chiar daca asta inseamna propria nefericire.
Eul Ramona simte gelozie, invidie, mizerie si nedreptate.
Eul Ramo iubeste.
Eul Ramona doar cere, vrea, are nevoie de...
Cele doua euri sunt nu doar surori, ci siameze, se contopesc intr-un singur eu pana in momentul la care nu stiu sigur care e unul si care e celalalt; eul Ramona actioneaza uneori mascat, cu figura lui Ramo, pacalindu-ma: cred ca fac ceva bun, dar daca sap destul, descopar ca adevaratul motiv ii apartine eului Ramona.
Cele doua euri se contopesc pentru a forma un eu aparent integru, dar care e in continua contradictie. Cat sa ascult de unul si cat de celalalt? Care este adevaratul EU? Unde pot trage linia intre dorinta de a nu-i rani pe ceilalti si renuntarea la propria fericire?
Comentarii