Dorinta inconstienta de intoarcere la pozitia fetala in momente de anxietate si depresie

Am zis ca o sa incep sa scriu chestii legate de psiho, incep cu asta, care trebuia sa fie titlul lucrarii mele de licenta, dar nu va mai fi, o sa va zic si de ce.

 Inainte de a incepe sa va zic ce mi-a bubuit mintea, vreau sa va atrag atentia ca acest articol, si cele de acest gen ce ii vor urma nu sunt adevaruri de necontestat, ci o interpretare subiectiva pe baza unor cunostiinte de psihologie, pe care voi trebuie sa le treceti prin propria minte inainte de a declara daca sunteti sau nu de acord cu ele.

 Ok...anxietate, depresie, auzim despre ele, dar multi nu stiu ce inseamna.

 Anxietatea este o frica fara motiv, o stare de neliniste, care uneori poate conduce la atacuri de panica.
Atacurile de panica se manifesta prin batai puternice ale inimii, transpiratii, senzatia de nod in gat, roseata sau albirea fetei.
Diferenta dintre anxietate si fobie este ca atunci cand ai o fobie stii de ce iti e frica.

Depresia este o tulburare ce se caracterizeaza prin stari de tristete, insomnie, oboseala. Nu oricine e suparat ca i s-a intamplat ceva e deprimat. Depresia se caracterizeaza mai ales prin pierderea interesului pentru activitati care iti placeau.(hobby-uri, iesit in oras, etc).

 Pozitia fetala este pozitia in care sta bebelusul (sau fatul, mai corect) in burta mamei sale.(uter)

 Ideea mea ar fi fost ca bebelusul in acele momente traieste o stare de bine, liniste, confort, siguranta. Atunci cand suntem suparati sau ne este frica de ceva, simtim nevoia sa ne ghemuim, sa ne strangem, pentru ca in inconstientul nostru ne dorim sa ne intoarcem la acea stare de securizare, de ocrotire.

 Partea buna, e ca profa' mi-a zis ca ideea mea e corecta. Partea proasta e ca nu s-au facut studii despre viata intrauterina, sau mai exact despre viata psihica intrauterina, studii pe care eu ar trebui sa ma bazez in elaborarea licentei.

Tot ce avem pana in acest moment sunt speculatii, nimic dovedit.

 Daca dati un search pe google si cautati "sad" (imagini) mai mult de jumatate vor fi fotografii cu persoane care stau in pozitia fetala.
La fel pentru "sadness" sau "depression".

 Si la final, ca sa descriu mai bine senzatia, dorinta inconstienta de intoarcere la pozitia fetala, voi da un citat din romanul la care scriu:
Iau şi eu laptopul, intru pe Facebook, vãd cã un fost coleg de generalã s-a însurat, râd şi zic cã o prost, iar ea e urâtã, nu cã el ar fi vreun frumos, apoi mã apucã iar starea aia care mã face sã vreau sã mã duc într-un colţ, sã mã încolãcesc în jurul meu şi sã rãmân aşa.


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Proba 23. Tehnologia Philips, la picioarele tale

Imagine
Dicţionar de electrocasnice şi expresii sau Lucrurile fãrã de care nu pot trãi Filtru de cafea: acel obiect pe care îl vãd rar, pentru cã cel mai des îl utilizez cu ochii închişi de somn. Frigider : cuvânt ce provine din stomaticescul “mi-e foame” şi  este casa bunãtãţilor. Atunci când casa bunãtãţilor e goalã, şoarecii joacã pe masã. În acest caz şoarecele fiind livratorul de pizza. Aspirator : varianta scurtã a expresiei “mama, îmi faci şi mie curat în camera?” sursa Maşinã de spãlat : acel aparat de spãlat genţi, poşete şi pantofi. Probabil şi haine. sursa Oferteelectrocasnice :  veste bunã şi motiv pentru a achiziţiona un cuptor cu microunde şi un prãjitor de pâine. sursa  Robot de bucãtãrie : un robot care bucãtãreşte, nu? Nu? Grãtar : obiect des utilizat împreunã cu expresia ”de azi am intrat la regim!” sursa Fier de cãlcat : Obiect bun la casa omului, folosit pentru a întinde şi netezi haine. Uneori şi pã
Citiți mai multe

Proba 15. Cu sculele electrice potrivite, si tu poti fi un mester priceput!

Imagine
De când mã ştiu, am iubit natura. Unii îşi doresc vile, lux şi nşpe mii de plasme. Eu vreau o cabanã de lemn pe un deal, o grãdinã cu de toate şi mulţi copaci. Oamenii au uitat importanţa copacilor, eu nu. Fotografie din arhiva personala  În urmã cu aproape zece ani am plantat un stejar la ţarã şi eram atât de încântatã, de ziceai cã am luat Nobelul. Era o nuieluşã atât de fragilã, încât pãrea cã orice vânt îl poate rupe. Îi puneam apã şi vorbeam cu el: “sã te faci mare şi frumos, sã faci umbra în curte!”. Când eram mica, o ajutam pe bunica la treburi prin curte: dãdeam de mâncare la pui, sãpam florile cu sãpãliga, iar când se culegea via eram prima. O boabã mergea în coş, una în stomac. Când nu fãceam diverse treburi în curte, mã urcam în copaci, îmi juleam genunchii, înotam în Argeş, alergam, îmi juleam din nou  genunchii, dar eram tot timpul cu zâmbetul pe buze. Una dintre activitãţile mele preferate era sã merg desculţã pe pãmântul proaspât arat. Masaj la tãlpi mai
Citiți mai multe

Pãrându-mi rãu de adolescenţã

Imagine
Era o dung ă alb ă pe atunci r ă v ăş it ă în piezi ş dinspre arbori spre trotuare. Noi treceam alunecând pa ş ii no ş tri atingând clipele r ă t ă citoare. O, erai un om frumos, ş i sub ţ ire, foarte palid!… Printre ochii t ă i curgea un m ă nunchi de aripi albe, parc ă cineva pe sus cu o coas ă retezase din spinarea lui Iisus aripe melodioase… tu treceai mânjit pe aripi ş i cu pene ş i cu fulgi. Unde e ş ti tu cel de-atuncea unde fugi? Nichita Stãnescu- Pãrându-mi rãu de adolescen ţ ã Ȋ mi aduc aminte…Pe vremea aia, puteam alege sã fiu orice. Oricine. Mã complãceam ȋ n “nu ş tiu cine sunt, nu ş tiu ce vreau, nu ş tiu de ce trãiesc” pentru cã era o atitudine care mã atrãgea, atât, care ȋ mi sporea farmecul personal. Mã jucam cu toate chestiile dark, care pe ceilal ţ i ȋ i speriau de moarte. Eram mai liber ca acum. Acum nu pot fi decât eu. Deja mi-am desenat ni ş te coordonate, nu ş tiu dacã mai pot fi oricine mi-a ş propune.
Citiți mai multe