Exercitiu de imaginatie

Intr-un exercitiu morbid de imaginatie, m-am gandit ca as putea sa prevad ce ar zice cei din jurul meu daca m-as sinucide. Ete asa, deampulea.


B. probabil ar zice "Vaaai, nu am banuit nimic, eram cea mai buna prietena a ei, dar nu a dat niciun semn, a fost mereu o persoana puternica." Erai o laie. Si probabil s-ar simti vinovata....sau nu. Oricum, din ce am experimentat eu, sentimentul de vinovatie nu invie mortii.

S. ar fi socata. Prea socata ca sa mai vorbeasca. Ori s-ar gandi ca nu e posibil, ca eu mereu am spus ca sinucigasii sunt lasi.,(Am zis, dar nu m-am dat mare viteaza vreodata.), ori ar zice ca e vina lu' mama, doar a fost martora la atatea intepaturi intre noi in ultima vreme.

M. probabi ar zice "Nu se poate, ea imi zicea mie mereu sa fiu puternica, si tocmai ea nu a mai rezistat."

A. probabil s-ar gandi la motiv. Ea cauta mereu motive. Dar ar realiza ca nu are cum sa stie motivul, pentru ca s-a indepartat de mine, sau eu de ea, si nu a fost atenta la detalii.

Miku nu stiu ce ar zice. Cred ca ar zice "Stiu ca avea probleme, dar ne faceam planuri de viitor, nu inteleg..."

C. ar zice "Ne cam ciondanisem cu ceva timp in urma, apoi a zis ca are nevoie de spatiu, dar totusi, nu ma asteptam. Probabil a murit suparata pe mine." Eh, jaf in ciuperci, vorba bunica'mii.

Ac. ar zice "Am vorbit despre asta, dar credeam ca e doar o chestie metaforica."

P. ar zice "Vaaai, era o fata asa vesela!". Sugi. A, stai, faci asta oricum.:))

Frate'miu...haha, sunt curioasa cum ar reactiona frate'miu, care sustinea nu demult ca moartea e ceva natural. Ei, ia de aici ceva nenatural. Frate'miu n-ar trebui sa aibe curajul sa zica ceva, pentru ca nu ma cunoaste. E un fel de Pablo din "In lipsa iubirii".

"Dacã niciodatã pânã atunci nu mã arãtasem interesat de existenţa ei, nu aveam nici cel mai mic drept acum sã mã interesez de moartea ei."

Sor'mea ar face putin pe victima, dar probabil ar zice "da-o dracu' de fraiera, si asa imi statea in drum!".

Mama...eh, mama ar fi distrusa in aceeasi masura in care ar fi furioasa pe mine. Pentru ca e mereu vina mea, right?

Probabil vreun geniu s-ar trezi spunand "bai frate, scria un roman care se numea MA SINUCID MAINE, cum dracu' nu s-a gandit nimeni la posibilitatea asta, totusi?"

Faza amuzanta e ca dupa postul asta, cam toti ar trebui sa se astepte. :))

Ma duc la somn, ca imaginatia mea e prea bolnava.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Pãrându-mi rãu de adolescenţã