Pam-pam!

Pentru ca am o stare de rahat si nu am rabdare nici sa ma uit la un film, nici sa citesc, am inceput sa sap prin postari mai vechi si am gasit asta:

Eram convinsa, cand am scris-o, ca va veni o vreme cand voi face unele din lucrurile de pe lista. Am incercat sa gasesc lucruri profunde, care sa ma reprezinte, cand am intocmit lista, dar chiar si asa, stiam ca voi face macar cateva dintre ele,nu stiam care, desi pe moment, eram la fel de convinsa ca nu voi face.

Are sens?

Pentru mine, da. Niciodata sa nu spui niciodata. Pentru ca majoritatea deciziilor tin de conjunctura, iar conjunctura se schimba. Am uitat sa adaug pe lista, la vremea aia, mantra mea "niciodata nu voi fura iubitul prietenei celei mai bune!".

Ma amagesc, as face-o. Nu as face-o intr-o conjunctura nevinovata, dar daca prietena cea mai buna nu ar fi la fel de corecta ca mine, nu ar avea aceeasi mantra, si ar porni un razboi, de unde sa stiu eu ce mecanisme s-ar activa atunci si ce ar declansa lupta?

Acum spun ca n-as face-o, dar niciodata sa nu spui niciodata.

Aaaa, si poate va zic pana la final si ce anume de pe lista am incalcat.

Nu o sã merg ȋn altã staţiune ȋn afarã de Vamã.

    Pam-pam! 
     Daca ajung la mare anul asta, nu mai vreau in Vama. Adica mi-as dori sa merg in Vama, dar e scumpa in draci, de la drum (aia cativa km in plus inseamna vreo 15 lei la maxi-taxi), cazare, mancare, bautura, TOT. Scumpa si plina de pitzi. Oricat de dor mi-ar fi de Pirati si de mancarea de la Mitocanu', bugetul meu, care e atat de mic, incat uneori devine invizibil, nu ma lasa in Vama.

    Si cred ca stiu care e urmatorul lucru de pe lista pe care il voi incalca. Am asa un feeling...


         


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

P.S. Te iubesc

Imagine
Recenzie scrisa in cadrul campaniei vALLuntar,  iniţiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA. p.s. Te iubesc de Cecelia Ahern Gerry nu era doar soţul lui Holly.Era sensul ei în viaţã, era motivul pentru care se trezea dimineaţa. Holly nu s-a dus la colegiu, ca sã petreacã mai mult timp cu Gerry, nu a vrut sã îşi construiascã o carierã, pentru cã tot ce îşi dorea era sã vinã ora 6 şi sã ajungã acasã, la Gerry. Sã îi fie soţie era pentru ea o slujbã cu normã întreagã, era tot ce îşi dorea şi o fãcea fericitã. Nu doar cã îl iubea pe Gerry, era dependentã de el. Gerry era pentru ea lumina care o cãlãuzea în viaţã. Dar ce-i de fãcut când lumina se stinge şi rãmâi singur în întuneric? Când sensul vieţii tale nu mai existã, de ce sã mai trãieşti? Când temelia vieţii tale, stâlpul care susţinea tot ce ai construit se prãbuşeşte, ce rãmâne de fãcut? Gerrt ştia cã va muri şi mai ştia şi cât de greu îi va fi lui Holly, aşa cã a lãsat un set de scrisori pentru ea. E...
Citiți mai multe

A doua recenzie in cadrul campaniei vALLuntar

Imagine
Recenzie scrisa in cadrul campaniei vALLuntar,  iniţiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA. "Cheia" de Simon Toyne Câţi dintre noi nu ne-am pus întrebãri despre divinitate? Câţi nu ne-am întrebat de unde venim şi unde ne ducem, sau, şi mai important: de ce? Eu sper cã voi, cititorii mei, v-aţi întrebat asta, şi nu o data, ci de zeci de ori. Nu conteazã dacã nu aţi ajuns la niciun rãspuns, întrebarea face totul. Cred cã nu sunt singura care e supãratã pe Bisericã şi nu o mai ascultã când spune “Fiţi umili şi darnici…în timp ce noi, preoţii, avem vile şi BMV-uri.” Când a apãrut pentru prima data “Codul lui DaVinci”, lumea a explodat. De ce? Pentru cã avea sens. Pentru cã ne rãspundea la întrebãri, într-o mãsurã. Pentru cã avem nevoie de rãspunsuri, de rãspunsuri care sã se lege, şi pentru cã ne-am sãturat de mantra “crede şi nu cerceta”. Pentru cã mintea omului inteligent vrea sã descopere cerul şi ce e dincolo de el. Simon Toyne ne hrãneşte nevo...
Citiți mai multe

Viața și moartea se împletesc încet, iar ceasul nostru sună neîncetat pentru a ne demonstra propria-i putere.-citat by Miku

De ce e moartea subiect tabu? Oamenilor le e frica sa pronunte cuvantul. Bunica mea a murit. Nu e ceva neobisnuit. Vorba Biancai: bunicii mor. E o realitate. De ce ne invartim dupa deget si ne cacam atata pe noi? Da, e dureros, da, e greu, da, e o perioada in care nu mai stiu exact cine sunt, sau de ce, sau ce ar trebui sa fac. Dar sunt tot eu, aceeasi care eram acum un an, cand bunica era sanatoasa, aceeasi care eram saptamana  trecuta, cand era bolnava si eu o ingrijeam. Nu e ca si cum m-as fi transformat in portelan dintr-o data. Da, sunt mai impulsiva, nu mai am energie sa imi controlez toate pornirile, toata energia mea e consumata de suferinta. Si de aici incerc sa realizez ca nu doar moartea e subiect tabu, ci si suferinta. Oamenii nu stiu cum sa se comporte sau ce sa spuna, sunt stanjeniti daca vorbesti despre asta, iar daca plangi, deja s-au pierdut. Oameni buni, sunt o persoana autentica. Ma arat exact cine sunt. Daca vreau sa plang, o sa plang. Dar nu va asteptati ...
Citiți mai multe