Mai oameni buni, voi ganditi?

De ce au oamenii impresia ca un copil nu are spatiu personal?

Daca nu iti permiti cu un adult sa ii pui mana in cap sau pe fata, sau sa il iei in brate, daca nu ii esti apropiat, pentru ca il deranjeaza, de ce pe un copil nu l-ar deranja?

Cum sa te duci la un copil, sa ii invadezi spatiul personal, si sa il iei de mana sau sa il iei in brate, cu toate ca nu il cunosti? Si copiii sunt reticenti fata de straini (sau cu atat mai mult ei), si ei se simt incomod atunci cand o persoana pe care nu o cunosc se apropie deranjant de mult de ei. Si bineinteles ca reactioneaza in consecinta. Unii plang, altii, ca nepota'miu, lovesc. E un mesaj destul de clar: pastreaza distanta, in mortii ma-tii, ca ma deranjeaza sa ma atingi!

Si apoi urmeaza replica: vaaai, ce copil razgaiat!
Si replica mea: va rog sa nu il jigniti, a reactionat asa pentru ca nu ii place sa fie atins de straini.

Si mai du-te, nene, dracu'!

Tu, daca iti pune unu' mana pe cur, nu ii dai cu geanta-n cap? Copilu' de ce ar trebui sa accepte apropieri fizice care il deranjeaza?

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Pãrându-mi rãu de adolescenţã