A fi sau a nu fi un bun lider

Zilele trecute vorbeam cu S. despre lideri. Mai exact, ne contraziceam in legatura cu o anumita persoana: ea spunea ca acea persoana este un bun lider, eu, ca nu este.
Din punctul meu de vedere, un bun lider trebuie sa aiba 3 calitati:
  • sa stie sa spuna "bravo"

Cum adica sa stie sa spuna bravo? Un lider care nu spune niciodata "bravo" poate avea doua motive: fie nu crede ca tu ai nevoie de asta, fie nu crede ca el are nevoie de asta.

Daca team leaderul te vede ca esti bun in ceea ce faci, poate trai cu impresia ca tu stii asta, deci nu e nevoie ca el sa ti-o spuna. Nu e neaparat ca tu sa fii neincrezator, ca sa ai nevoie de acel "bravo". Poate tu stii ca esti bun in ceea ce faci si vrei sa primesti un feedback pentru a vedea ca si el stie lucrul asta, ca sunteti pe aceeasi lungime de unda.
Cum adica "fie nu crede ca el are nevoie de asta?". E o vorba, stiti, "da-i putere unui om, pentru a vedea cine e cu adevarat.". Pai, de ce sa te laude pe tine? Ca sa creada lumea ca esti mai bun decat el? Daca intr-o zi vei vrea sa ii iei locul? Daca el te lauda pe tine, pe el cine il lauda? Cum sa recunoasca un lider ca tu esti bun, daca nu este sigur pe calitatile si competentele sale? Nu, el iti va da in cap de fiecare data cand vede ca te ridici prea mult, ca esti mai bun decat el, ca sa aiba locul asigurat, sa nu cumva sa se prinda cineva ca esti mai destept decat el.

  • sa admita cand a gresit
 Pentru inceput, sa admita ca nu e perfect, ca nu e Dumnezeu sau vreun alt soi de Zeu, in consecinta, nu le stie pe toate. Ca si lider, modelul personal este important. Daca tu faci o greseala si dai vina pe un subaltern, in loc sa ti-o asumi, cum vrei sa ai parte de vreun strop de respect? Cum vrei sa strunesti o echipa si sa ii impiedici din a se manca intre ei ca lupii? Cum vrei ca intr-o sedinta sa intrebi "cine a facut cutare lucru" si sa recunoasca cel vinovat, daca tu nu ai fost capabil sa iti recunosti o greseala minora?
Un bun lider poate spune "imi pare rau", cu usurinta cu care spune "nu stiu". Pentru ca la urma urmei nu e atat de important ca nu stiu, e mai important ca o sa aflu. Dar sindromul sefiei e mare.
Daca esti un lider care nu admite ca a gresit, vei avea ocazia sa te umfli in pene si sa te crezi cel mai bo$$, dar sa nu te miri cand o sa intri in birou, iar discutiile purtate pana atunci se vor opri brusc, sau cand un pupuincurist iti va spune ca intreaga eschipa iti zambeste in fata, dar pe la spate iti iau neamul si mortii cu randul. Vei fi un lider respectat cu forta si barfit la greu. Si ghici ce? O meriti.
 
  • sa fie empatic
Un lider empatic va castiga respectul echipei garantat. Desigur, fiind intelegator, poate fi luat de prost, dar se presupune ca are ceva in cap daca a ajuns team leader (o presupunere cam proasta in multe cazuri de nepotism). Teoretic, un team leader poate "citi" cu usurinta oamenii, deci va sti daca te duci la el cu o problema adevarata sau daca ai de gand sa il iei de fraier, deci automat stie cand sa fie empatic si cand nu.

Astea trei calitati sunt vitale pentru un lider. Ar mai fi desigur, sa stie cu ce se mananca jobul lui, sa fie spontan fara sa fie impulsiv, sa nu fie rigid, sa zambeasca, sa rada la glumele subalternilor, chiar si la cele porcoase, pentru ca desi rasul si glumele nu se afla in fisa postului, nici nu sunt interzise, insa in acelasi timp, sa stie sa se impuna. Insa dupa parerea mea, daca un lider are aceste trei calitati descrise mai sus, restul vine de la sine.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Pãrându-mi rãu de adolescenţã