Cum era sa-l atacam pe baiatul cu pizza cu un cutit, un bisturiu si un spray paralizant

http://www.foreverpizza.ro/rwx_gallery/pizza-carbonara.pngZiua lui Miku. Mergem in private Hell, frumos, muzica buna, bautura buna. Ceva mai tarziu, adica pe la un 02:30 a.m., la ea acasa, impreuna cu M., ne vine pofta de pizza. (M. a ei, nu M, a mea). Gasesc eu, cu ale mele abilitati de concierge, o pizzerie non-stop cu livrare in sectorul 3, chiar aproape de noi, care are livrarea minima de 30 ron. Si ma indragostesc instantaneu de pizza carbonara. Adica de aia din poza.
Fac comanda, zice ca ajunge intr-o ora. Hai, ca merge. Fumez o tigara, jucam o mima, trece ora. Foamea mare. Mai trec vreo 10 minute peste ora aia, sun la ei sa vad de ce nu vine nimeni sa ne aduca pizza. Imi zice ca au ceva probleme, dar ajunge cineva la noi in 15 min. Ok. Mai trece o ora. Foamea si mai mare. Sun iar, dar nu raspunde nimeni. Mancam un sandvis si ne bagam la somn. La cateva minute dupa ce stingem lumina, primesc un bip. Sun inapoi, era curierul cu pizza. O pasez pe Miku la telefon, sa ii explice cum sa ajunga.
Si in timp ce stateam toate 3 pe geam sa il vedem cand vine, ma gandesc eu (cu voce tare): "Bai, dar ce saracie de curier, sa dea bip, nu putea sa sune?". Miku zice:" Bai, e dubios." Si analizand noi situatia ca trei mici Poirot in devenire, decidem ca e prea dubioasa toata situatia. Si cand vedem ca intra masina pe strada, era un Tico fara nicio sigla, nimic. Cei trei Poirot au decis:"astia au facut site-ul la misto, sa faca rost de adresele oamenilor ca sa..." nu stiam ca sa ce, pana acolo am ajuns cu putu' gandirii, dar in mintea noastra, era ceva naspa.
Eu zic: "am un spray paralizant si nu mi-e frica sa il folosesc"
M.:"eu am un bisturiu" (e studenta la medicina veterinara, drept pentru care dimineata i-am pus melodia Ada Milea- femurul)
Miku:"avem cutite"
Cele trei Poirot erau ruda cu Xena, ceva, ce stiti voi. Si erau infometate. Si voiau pizza.
Asa ca in cele cateva zeci de secunde care au trecut de cand a sunat la interfon baiatu' cu pizza, pana a ajuns la noi, am pus la cale scenariul. Imaginati-va urmatoarea scena: Miku deschide usa, eu eram dupa usa, cu un cutit intr-o mana si cu sprayul paralizant in cealalta, iar M. era in bucatarie, cu bisturiul pregatit.Adrenalina la maxim. Spre usurarea noastra (sau nu), totul a decurs ok, am bagat sprayul la loc in ghiozdan, cu cutitul am taiat pizza, iar bisturiul l-a luat M. sa il foloseasca atunci cand va merge la practica, sa faca disectii de animale moarte sau ceva.
De dimineata zice Miku: "auzi, dar azi-noapte nu eram singurele carora le era frica sa nu fie omorate, transate si congelate in cutia de pizza. Tipul cu pizza statea la 3 metri departare de usa cand am deschis. Era aproape in capatul scarilor, parea gata sa o ia la fuga!"
P.S. Pizza a fost naspa, a trebuit sa folosim microscopul din dotare ca sa gasim sunca, dar a fost buna a doua zi, rece, am mancat-o cu S. in metrou.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Pãrându-mi rãu de adolescenţã