Pentru ca viata e plina de cacat si tu esti plina de viata

"Nu stiu ce cacat sa iti mai zic!" Asta mi-a scris pe facebook S. in seara asta, in stilul ei total sincer. Si am inteles ce a vrut sa zica, pentru ca era vorba de un subiect mega-disputat caruia nu ii gasesc nicio solutie de ani de zile. Si nu m-am suparat pe ea, pentru ca si eu sunt ceva de genul "Nu stiu ce cacat sa mai fac!".

Dar cand am citit ce mi-a scris, primul meu gand a fost: "M. ar fi stiut! Ea ar fi stiut exact ce sa imi spuna ca sa ma faca sa ma simt mai bine, asta dupa ce m-ar fi ascultat cu aceeasi rabdare, vorbind despre acelasi subiect despre care vorbesc de ani de zile."
Ea ar fi stiut sa imi sterga lacrimile, chiar daca e la zeci de kilometri distanta. Si primul meu gand a fost sa o sun. Un gand total egoist, in ciuda a ceea ce a facut ea. Pentru ca as fi sunat-o pentru ca am nevoie de ea, chiar daca eu nu am fost acolo cand a avut nevoie de mine.
Si inca ma gandesc serios sa trec peste tot ce a facut, nu pentru ca simt cu adevarat ca am iertat-o, ci pentru ca am nevoie disperata de ea. Si asta e aiurea din atat de multe motive...
Si. S zice ca ii vina sa planga pentru mine. Si asta ma atinge. Si iar ma gandesc la M., ea ar fi injurat ca la usa cortului.
Si asta e momentul ala in care vreau sa fug departe, acolo unde cacaturi de genul asta nu imi pot face rau, oricat de imatur ar suna asta.

As vrea sa traiesc intr-un Univers paralel, unde M. este inca prietena mea cea mai buna, iar in acest moment stam impreuna pe plaja in Vama si ne uitam dupa tipi misto. Dar oricat as visa la asta, Universul asta plin de cacat e cel in care traiesc, si asa cum ii spuneam si Jennei astazi, trebuie sa inveti sa faci deal cu ce ai. Cand lucrurile nu pot fi schimbate, te descurci cu ce ai.
Asa cum voi face si eu...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Pãrându-mi rãu de adolescenţã