Un porumbel...

Ete ce ma facu pe mine sa plang in seara asta:

Un porumbel cazut-a, din zbor, pe-o stanca-n mare,
Si-i mic de tot saracul, de-abia a prins sa zboare!...
Vin valuri mari si-n stanca se lovesc si lui i-e frica
Si trist isi ascunde capul, si-aripile-si ridica
Cand stropii sariti din valuri pe pene-i cad si-l uda,
Dar piuitul jalnic nu-i nimeni sa-l auda!...
Ci iata-o porumbita ca-n zbor zorit soseste:
E mama lui ce-l cata, plangand, de cand lipseste.
Si-i langa el acuma si-l ciuguleste dulce
Sa-i treaca spaima si-apoi sa mearga sa si-l culce.
Si-ncet spre cuib acum zbura-vor impreuna-
Sa-l incalzeasca mama, sa adoarma-
Noapte buna!...
Elena Farago

Bie ca n-am citit "El Zorab", ca inundam naibii biroul... 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Pãrându-mi rãu de adolescenţã