Proba 17. Punem lumea in miscare. In fiecare zi.

-Sunteţi pregãtite pentru vacanţã? Bocanci?

-Verificat! Spuse S.

-Brãţãri cu ţinte?

-Verificat! Spuse M.

-Voie-bunã?

-Verificat! Spuse J.

-În regulã, atunci în maşinã şi sã pornim cãtre mare!

Şi am pornit. Ştiţi cum de cele mai multe ori lucrurile mari încep de la cele mici?  Aventura noastrã, la care nici nu ne gândeam, a început cu pofta lui J. de chipsuri.

-Ramona, e un hypermarket ceva mai încolo, hai sã ne oprim sã luãm ceva de ronţãit şi nişte sucuri.

-Hai!

Cã doar ce se poate întâmpla? Am luat sucuri, chipsuri, ciocolatã, cã pânã în Vamã e drum lung. Dupã ce am fãcut aprovizionarea, am vãzut un magazin cu încãlţãminte şi bineînţeles cã fiecare dintre noi voia sã probeze şi eventual sã cumpere ceva.

Dupã aproape o orã de probat, mã plictisisem, aşa cã am luat-o pe S. afarã, sã bem o cafea, în timp ce M. şi J. au rãmas sã plãteascã şlapii achiziţionaţi.

-Ha,ha, spun, înaintând cãtre parcare. Ce idiot şi-a lãsat farurile aprinse?

-Ha, ha, rãspunde S., cred cã tu!

Da, eu eram. Cu morvocul, cu tot cu iepure şi vânãtor înfipte ştiţi voi unde, m-am dus la maşinã. A pornit de la prima cheie.

-E ok..

-Hai, fatã, cã nu s-a consumat bateria dã-o naibii, cât am stat acolo? Zice S. cu precizia unui mecanic.

Între timp, apar şi fetele.

-Ce ai pãţit, Ramona? Mã întreabã M.  Eşti cam palidã.

-Nimic. Absolut nimic. De ce ai crede cã am pãţit ceva? Haideţi sã mergem.

Ştiţi ce se spune despre prost, cã pânã nu e şi fudul nu-i prost destul? Ei bine, da, am dovedit teoria.

Nu intrasem de mai mult de douãzeci de minute pe autostradã, când începe “distracţia”. Pâr! Trosc! Poc! Maşina pufneşte şi scânceşte. Repede avarii, trag pe dreapta. Şi stãm. Şi stãm. Şi stãm. Jur cã nu se auzea nici musca. Asta pânã s-a auzit J.:

-Ce naibii tocmai s-a întâmplat?

-Pãi sã vezi, ştii cum am stat vreo douã ore la hypermarket?

-Aşa…

-Am uitat farurile aprinse.

-Şi ce facem acum? Întreabã J.

-Nu ştiu voi cum sunteţi, dar eu am nevoie de puţin aer, pentru cã s-ar putea sã fac un atac de panicã.

-Hai sã facem cu mâna, sã oprim un şofer, sã ne dea curent! Îşi dã cu pãrerea M.

-Şi cum se face chestia asta mai exact?

-Habar n-am.

Vine S. cu soluţia salvatoare:

-Trebuie sã gãsim ceva folositor pe net!

-Ce? Spun eu amãrâtã. Un tutorial despre cum sã nu îţi laşi farurile aprinse ?

-Ne trebuie un magazin de baterii auto care sã livreze bateria la domiciliu, spune J.

-La domiciliu cui?

-Al maşinii!

-Şi cam cum ştiu eu de ce fel de baterie avem nevoie?

-Cãutãm! Spune S.

Ca sã înţelegeţi, toatã conversaţia asta se petrecea pe marginea şanţului. Maşinile treceau pe lângã noi, iar oamenii dinãuntrul lor se uitau la noi amuzaţi.

-Uite, am gãsit un site care livreazã baterii şi te ajutã sã îţi dai seama care baterie ţi se potriveşte, zice S. fericitã. Bateriiauto.net. Deci, selectãm marca, Citroen…c4… motorizare? Ce e aia?

- 1.4 16V, rãspund eu.

-Ok, avem patru variante.

-Îmi e suficient una, dã-mi sã sun!

Iau telefonul şi încep sã mã plimb pe lângã şanţ. Un tirist mã claxoneazã.

-Du-te, nene, dra…Bunã ziua, am nevoie de o baterie Banner Power Bull, cod P5003, da, sunt pe autostradã, pe la kilometrul…la ce kilometru suntem, fetelor?

Restul e o poveste despre patru fete zãpãcite, care stau pe marginea şanţului, mãnâncã chipsuri şi beau suc.

-Ale naibii chipsuri, dacã n-ar fi fost ele, acum eram la mare!

Articol scris pentru SuperBlog 2015