Trauma

Uneori ma intreb daca voi mai fi vreodata un om normal. Daca voi mai putea merge cu metroul fara sa fac un atac de panica, gandindu-ma 'cum ies eu de aici daca se intampla ceva', daca voi putea intra intr-un loc public aglomerat sau chiar neaglomerat, fara sa numar cate iesiri are, daca voi fi capabila vreodata sa pun piciorul intr-un club.

Ati ucis, mutilat si traumatizat o generatie intreaga!

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Pãrându-mi rãu de adolescenţã

Imagine
Era o dungă albă pe atunci răvăşităîn pieziş dinspre arbori spre trotuare. Noi treceam alunecând paşii noştri atingând clipele rătăcitoare.
O, erai un om frumos, şi subţire, foarte palid!… Printre ochii tăi curgea un mănunchi de aripi albe, parcă cineva pe sus cu o coasă retezase din spinarea lui Iisus aripe melodioase…
tu treceai mânjit pe aripi şi cu pene şi cu fulgi. Unde eşti tu cel de-atuncea unde fugi? Nichita Stãnescu- Pãrându-mi rãu de adolescenţã
Citiți mai multe