Breaking dawn



Cum a fost, cum a fost?

Cu ce sa incep?

Cu faza de la inceput, in care Bella se chinuia sa mearga cu pantofii de nunta si a zis "Nu pot sa merg desculta?". A fost tare, parca m-am vazut pe mine pe tocuri. :))

Mai departe: Nunta: naspa. Nu mi-a transmis niciun pic de emotie. Poate pentru ca vazusem deja trailerul, nu stiu. Rochia: naspa. Nu e genul meu. Clanul Denali: tare. Super actorii alesi.

Secventa cu Jacob a fost foarte reusita, m-a emotionat la fel de mult ca in carte. Luna de miere, vorba aia: ca la carte. Pacat ca ala din secventa in care se rupe patul nu era Rob, ca Rob nu are atatia muschi pe spate. Sau poate era el, dar e aranjata putin pe calculator.

Bella chiar arata ca un extraterestru, frate! Ca un extraterestru muribund si supt de viata.

Nu mi s-a parut ca scena nasterii e asa sangeroasa cum au zis unii, si chiar mancam cand am ajuns la partea aia.

Mi-a placut mult ca au respectat actiunea din carte, dar mi-ar fi placut ca la final sa o respecte mai putin, sa apara mai clar Mackenzie si la sfarsit sa para ca Bella e chiar moarta, atunci ar fi fost un soc pentru cei care nu au citit cartea cand deschide ochii. Dar si procesul de vindecare si infrumusetare e impresionant.

Mor de nerabdare sa apara partea a 2-a. Ca toata lumea, cred.

Si ca incheiere, cred ca asta a fost cel mai bun film de pana acum. Inca ma mai gandesc intre el si primul film al seriei si bineinteles, sa vina ultimul, sa pot face o comparatie completa.

Voi ce parere aveti?

Comentarii

Anonymous a spus…
Ai vazut si secventa din final?Dupa generic?
27 noiembrie 2011 la 02:47
Ramona a spus…
Nu :| Ce arata?
27 noiembrie 2011 la 03:38
Anonymous a spus…
Am gasit aici : make sure to stay through the ending credits because you wouldn’t want to miss the bonus scene(http://gianramos.wordpress.com/2011/11/23/breaking-dawn-part-1-the-bonus-scene-after-the-ending-credits-and-some-still-shots/)
27 noiembrie 2011 la 10:44
Ramona a spus…
Nu mai merge :( E cumva secventa cu Volturii?
28 noiembrie 2011 la 03:38
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Proba 23. Tehnologia Philips, la picioarele tale

Imagine
Dicţionar de electrocasnice şi expresii sau Lucrurile fãrã de care nu pot trãi Filtru de cafea: acel obiect pe care îl vãd rar, pentru cã cel mai des îl utilizez cu ochii închişi de somn. Frigider : cuvânt ce provine din stomaticescul “mi-e foame” şi  este casa bunãtãţilor. Atunci când casa bunãtãţilor e goalã, şoarecii joacã pe masã. În acest caz şoarecele fiind livratorul de pizza. Aspirator : varianta scurtã a expresiei “mama, îmi faci şi mie curat în camera?” sursa Maşinã de spãlat : acel aparat de spãlat genţi, poşete şi pantofi. Probabil şi haine. sursa Oferteelectrocasnice :  veste bunã şi motiv pentru a achiziţiona un cuptor cu microunde şi un prãjitor de pâine. sursa  Robot de bucãtãrie : un robot care bucãtãreşte, nu? Nu? Grãtar : obiect des utilizat împreunã cu expresia ”de azi am intrat la regim!” sursa Fier de cãlcat : Obiect bun la casa omului, folosit pentru a întinde şi netezi haine. Uneori şi pã
Citiți mai multe

Pãrându-mi rãu de adolescenţã

Imagine
Era o dung ă alb ă pe atunci r ă v ăş it ă în piezi ş dinspre arbori spre trotuare. Noi treceam alunecând pa ş ii no ş tri atingând clipele r ă t ă citoare. O, erai un om frumos, ş i sub ţ ire, foarte palid!… Printre ochii t ă i curgea un m ă nunchi de aripi albe, parc ă cineva pe sus cu o coas ă retezase din spinarea lui Iisus aripe melodioase… tu treceai mânjit pe aripi ş i cu pene ş i cu fulgi. Unde e ş ti tu cel de-atuncea unde fugi? Nichita Stãnescu- Pãrându-mi rãu de adolescen ţ ã Ȋ mi aduc aminte…Pe vremea aia, puteam alege sã fiu orice. Oricine. Mã complãceam ȋ n “nu ş tiu cine sunt, nu ş tiu ce vreau, nu ş tiu de ce trãiesc” pentru cã era o atitudine care mã atrãgea, atât, care ȋ mi sporea farmecul personal. Mã jucam cu toate chestiile dark, care pe ceilal ţ i ȋ i speriau de moarte. Eram mai liber ca acum. Acum nu pot fi decât eu. Deja mi-am desenat ni ş te coordonate, nu ş tiu dacã mai pot fi oricine mi-a ş propune.
Citiți mai multe

Proba 15. Cu sculele electrice potrivite, si tu poti fi un mester priceput!

Imagine
De când mã ştiu, am iubit natura. Unii îşi doresc vile, lux şi nşpe mii de plasme. Eu vreau o cabanã de lemn pe un deal, o grãdinã cu de toate şi mulţi copaci. Oamenii au uitat importanţa copacilor, eu nu. Fotografie din arhiva personala  În urmã cu aproape zece ani am plantat un stejar la ţarã şi eram atât de încântatã, de ziceai cã am luat Nobelul. Era o nuieluşã atât de fragilã, încât pãrea cã orice vânt îl poate rupe. Îi puneam apã şi vorbeam cu el: “sã te faci mare şi frumos, sã faci umbra în curte!”. Când eram mica, o ajutam pe bunica la treburi prin curte: dãdeam de mâncare la pui, sãpam florile cu sãpãliga, iar când se culegea via eram prima. O boabã mergea în coş, una în stomac. Când nu fãceam diverse treburi în curte, mã urcam în copaci, îmi juleam genunchii, înotam în Argeş, alergam, îmi juleam din nou  genunchii, dar eram tot timpul cu zâmbetul pe buze. Una dintre activitãţile mele preferate era sã merg desculţã pe pãmântul proaspât arat. Masaj la tãlpi mai
Citiți mai multe