Cui nu-i place dragostea...habar n-are ce fericit e.

Sorb de pe buzele tale picãturi de soare,
Clipesc şi lumea se opreşte în loc pentru o clipã,
Timpul stagneazã
Și rãmân doar eu, îngenunchiatã de temeri,
Zbãtându-ma ca un peşte pe uscat,
Rãstignitã ca un future în insectar:
Frumos, minunat, plin de speranţe
Și totuşi

Mort.

Sau, cum ar canta cei de Alternosfera, mult mai pe scurt si mai frumos:


Eşti tu aproape, eşti tu departe,
Ce ne uneşte ne şi desparte.


Am obosit sa tot merg. Ce-ar fi sa vii tu la mine?

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Pãrându-mi rãu de adolescenţã