Proba 4. Tentatii (i)rezistibile
Ȋn fiecare
dimineaţã mã confrunt cu aceeaşi problemã: ca sã mã pot trezi trebuie sã beau o
cafea, şi ca sã îmi fac o cafea trebuie mai întâi sã mã trezesc.
Ȋntr-un
final, ajung ca un zombie la bucãtãrie, pe jumãtate adormitã, şi îmi fac cafeaua.
Când e gata, sorb mulţumitã din ea şi îmi aprind o ţigare. O canã de cafea şi
douã ţigãri mai târziu, pot spune cã sunt treazã.
Peste
zi, când încep sã simt oboseala, beau un suc cu cofeinã, un ceai negru sau un
energizant. Dacã toate dimineţile mele încep la fel, toate serile se încheie la
fel: mã aşez în pat cu o carte şi citesc ceva. De obicei ceva mai mult, pânã
târziu în noapte, când realizez cã peste câteva ore trebuie sã mã trezesc.
Sunt
o dependentã. Recunosc şi îmi asum asta. Viaţa mea nu diferã cu mult de a
celorlalţi. Poate doar cã e ceva mai bunã. Pânã când nu va mai fi, desigur. De
ce e mai bunã? Pentru cã am aceste momente numai ale mele, ca şi cum aş putea
da toatã lumea, toatã realitatea la o parte şi m-aş retrage într-un colţişor
numai al meu. Atunci când dau de greu, mã gândesc “lasã cã trece, ajung acasã,
mã aşez în pat cu o carte în mânã şi uit de toate necazurile!”
Pânã
acum nu am nicio problemã. Problemele apar însã, când vrei sâ schimbi ceva,
când încerci sã învingi dependenţa, pentru cã “dependenţa e o curvã”, aşa cum
spune Mike din filmul “Tentaţii (i)rezistibile”.
Cineva
mi-a zis odatã: “fereşte-te de omul fãrã vicii”. Nu am înţeles prea bine atunci
de ce, dar acum înţeleg. Dependenţa este o slãbiciune, iar un om fãrã
slãbiciuni este periculos, pentru cã nu prea mai e om.
Frustrãrile
noastre ne fac sã fim slabi în faţa dependenţelor şi de obicei nu le putem
controla, le putem doar înlocui, în mod inconştient. De cele mai multe ori,
persoanele care s-au lãsat de fumat mãnâncã mai mult, şi mãnâncã de plãcere,
pentru cã, de unde vine dependenţa, dacã
nu din plãcere? Foştii dependenţi de alcool fac sporturi de contact, pentru a
direcţiona şi a descãrca furia.
Toţi
suntem dependenţi într-o oarecare mãsurã, diferã doar obiectul dependenţei. Nu
doar cafeaua, ţigãrile şi drogurile sunt vicii. Orice lucru care îţi place şi
de care îţi e greu sã te desparţi este o dependenţã, una psihologicã.
Sunt
dependentã de câinele meu, care îmi încãlzeşte picioarele când dorm, de
prietenii mei, care mã ascultã când am probleme şi mã fac sã râd, de blogging,
mai ales de blogging. Daca stau sã mã analizez mai profund, lista continuã.
E
mult mai uşor sã refuzi din start sã guşti dintr-o dependenţã, decât sã te
lupţi cu ea, dar curiozitatea umanã e sadicã şi ne duce pe drumuri pe care
realizãm mai târziu, poate prea târziu, cã n-am fi vrut sã mergem.
Articol scris in cadrul concursului Superblog2013
Fotografii din arhiva personala
Comentarii
Ps: aici monstrul ciocolata face legea. Hehe...
No... da' de fumat nu ma apuc:D:))