Proba 4. Tentatii (i)rezistibile

Ȋn fiecare dimineaţã mã confrunt cu aceeaşi problemã: ca sã mã pot trezi trebuie sã beau o cafea, şi ca sã îmi fac o cafea trebuie mai întâi sã mã trezesc.

Ȋntr-un final, ajung ca un zombie la bucãtãrie, pe jumãtate adormitã, şi îmi fac cafeaua. Când e gata, sorb mulţumitã din ea şi îmi aprind o ţigare. O canã de cafea şi douã ţigãri mai târziu, pot spune cã sunt treazã.

Peste zi, când încep sã simt oboseala, beau un suc cu cofeinã, un ceai negru sau un energizant. Dacã toate dimineţile mele încep la fel, toate serile se încheie la fel: mã aşez în pat cu o carte şi citesc ceva. De obicei ceva mai mult, pânã târziu în noapte, când realizez cã peste câteva ore trebuie sã mã trezesc.

Sunt o dependentã. Recunosc şi îmi asum asta. Viaţa mea nu diferã cu mult de a celorlalţi. Poate doar cã e ceva mai bunã. Pânã când nu va mai fi, desigur. De ce e mai bunã? Pentru cã am aceste momente numai ale mele, ca şi cum aş putea da toatã lumea, toatã realitatea la o parte şi m-aş retrage într-un colţişor numai al meu. Atunci când dau de greu, mã gândesc “lasã cã trece, ajung acasã, mã aşez în pat cu o carte în mânã şi uit de toate necazurile!”

Pânã acum nu am nicio problemã. Problemele apar însã, când vrei sâ schimbi ceva, când încerci sã învingi dependenţa, pentru cã “dependenţa e o curvã”, aşa cum spune Mike din filmul “Tentaţii (i)rezistibile”.

Cineva mi-a zis odatã: “fereşte-te de omul fãrã vicii”. Nu am înţeles prea bine atunci de ce, dar acum înţeleg. Dependenţa este o slãbiciune, iar un om fãrã slãbiciuni este periculos, pentru cã nu prea mai e om.

Frustrãrile noastre ne fac sã fim slabi în faţa dependenţelor şi de obicei nu le putem controla, le putem doar înlocui, în mod inconştient. De cele mai multe ori, persoanele care s-au lãsat de fumat mãnâncã mai mult, şi mãnâncã de plãcere, pentru cã, de unde vine  dependenţa, dacã nu din plãcere? Foştii dependenţi de alcool fac sporturi de contact, pentru a direcţiona şi a descãrca furia.

Toţi suntem dependenţi într-o oarecare mãsurã, diferã doar obiectul dependenţei. Nu doar cafeaua, ţigãrile şi drogurile sunt vicii. Orice lucru care îţi place şi de care îţi e greu sã te desparţi este o dependenţã, una psihologicã. 

Sunt dependentã de câinele meu, care îmi încãlzeşte picioarele când dorm, de prietenii mei, care mã ascultã când am probleme şi mã fac sã râd, de blogging, mai ales de blogging. Daca stau sã mã analizez mai profund, lista continuã.

E mult mai uşor sã refuzi din start sã guşti dintr-o dependenţã, decât sã te lupţi cu ea, dar curiozitatea umanã e sadicã şi ne duce pe drumuri pe care realizãm mai târziu, poate prea târziu, cã n-am fi vrut sã mergem.


Articol scris in cadrul concursului Superblog2013
Fotografii din arhiva personala

Comentarii

Bianca a spus…
Bine spus ca este mai usor sa refuzi din start ceva decat sa te lupti mai apoi cu dependenta.



Ps: aici monstrul ciocolata face legea. Hehe...
10 octombrie 2013 la 09:13
MikuMyuuki a spus…
Azi am avut 10 ore, 5 cursuri si-am baut vreo 3 cafele.
No... da' de fumat nu ma apuc:D:))
10 octombrie 2013 la 12:51
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

P.S. Te iubesc

Imagine
Recenzie scrisa in cadrul campaniei vALLuntar,  iniţiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA. p.s. Te iubesc de Cecelia Ahern Gerry nu era doar soţul lui Holly.Era sensul ei în viaţã, era motivul pentru care se trezea dimineaţa. Holly nu s-a dus la colegiu, ca sã petreacã mai mult timp cu Gerry, nu a vrut sã îşi construiascã o carierã, pentru cã tot ce îşi dorea era sã vinã ora 6 şi sã ajungã acasã, la Gerry. Sã îi fie soţie era pentru ea o slujbã cu normã întreagã, era tot ce îşi dorea şi o fãcea fericitã. Nu doar cã îl iubea pe Gerry, era dependentã de el. Gerry era pentru ea lumina care o cãlãuzea în viaţã. Dar ce-i de fãcut când lumina se stinge şi rãmâi singur în întuneric? Când sensul vieţii tale nu mai existã, de ce sã mai trãieşti? Când temelia vieţii tale, stâlpul care susţinea tot ce ai construit se prãbuşeşte, ce rãmâne de fãcut? Gerrt ştia cã va muri şi mai ştia şi cât de greu îi va fi lui Holly, aşa cã a lãsat un set de scrisori pentru ea. E...
Citiți mai multe

A doua recenzie in cadrul campaniei vALLuntar

Imagine
Recenzie scrisa in cadrul campaniei vALLuntar,  iniţiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA. "Cheia" de Simon Toyne Câţi dintre noi nu ne-am pus întrebãri despre divinitate? Câţi nu ne-am întrebat de unde venim şi unde ne ducem, sau, şi mai important: de ce? Eu sper cã voi, cititorii mei, v-aţi întrebat asta, şi nu o data, ci de zeci de ori. Nu conteazã dacã nu aţi ajuns la niciun rãspuns, întrebarea face totul. Cred cã nu sunt singura care e supãratã pe Bisericã şi nu o mai ascultã când spune “Fiţi umili şi darnici…în timp ce noi, preoţii, avem vile şi BMV-uri.” Când a apãrut pentru prima data “Codul lui DaVinci”, lumea a explodat. De ce? Pentru cã avea sens. Pentru cã ne rãspundea la întrebãri, într-o mãsurã. Pentru cã avem nevoie de rãspunsuri, de rãspunsuri care sã se lege, şi pentru cã ne-am sãturat de mantra “crede şi nu cerceta”. Pentru cã mintea omului inteligent vrea sã descopere cerul şi ce e dincolo de el. Simon Toyne ne hrãneşte nevo...
Citiți mai multe

Viața și moartea se împletesc încet, iar ceasul nostru sună neîncetat pentru a ne demonstra propria-i putere.-citat by Miku

De ce e moartea subiect tabu? Oamenilor le e frica sa pronunte cuvantul. Bunica mea a murit. Nu e ceva neobisnuit. Vorba Biancai: bunicii mor. E o realitate. De ce ne invartim dupa deget si ne cacam atata pe noi? Da, e dureros, da, e greu, da, e o perioada in care nu mai stiu exact cine sunt, sau de ce, sau ce ar trebui sa fac. Dar sunt tot eu, aceeasi care eram acum un an, cand bunica era sanatoasa, aceeasi care eram saptamana  trecuta, cand era bolnava si eu o ingrijeam. Nu e ca si cum m-as fi transformat in portelan dintr-o data. Da, sunt mai impulsiva, nu mai am energie sa imi controlez toate pornirile, toata energia mea e consumata de suferinta. Si de aici incerc sa realizez ca nu doar moartea e subiect tabu, ci si suferinta. Oamenii nu stiu cum sa se comporte sau ce sa spuna, sunt stanjeniti daca vorbesti despre asta, iar daca plangi, deja s-au pierdut. Oameni buni, sunt o persoana autentica. Ma arat exact cine sunt. Daca vreau sa plang, o sa plang. Dar nu va asteptati ...
Citiți mai multe