Proba 4. Tentatii (i)rezistibile

Ȋn fiecare dimineaţã mã confrunt cu aceeaşi problemã: ca sã mã pot trezi trebuie sã beau o cafea, şi ca sã îmi fac o cafea trebuie mai întâi sã mã trezesc.

Ȋntr-un final, ajung ca un zombie la bucãtãrie, pe jumãtate adormitã, şi îmi fac cafeaua. Când e gata, sorb mulţumitã din ea şi îmi aprind o ţigare. O canã de cafea şi douã ţigãri mai târziu, pot spune cã sunt treazã.

Peste zi, când încep sã simt oboseala, beau un suc cu cofeinã, un ceai negru sau un energizant. Dacã toate dimineţile mele încep la fel, toate serile se încheie la fel: mã aşez în pat cu o carte şi citesc ceva. De obicei ceva mai mult, pânã târziu în noapte, când realizez cã peste câteva ore trebuie sã mã trezesc.

Sunt o dependentã. Recunosc şi îmi asum asta. Viaţa mea nu diferã cu mult de a celorlalţi. Poate doar cã e ceva mai bunã. Pânã când nu va mai fi, desigur. De ce e mai bunã? Pentru cã am aceste momente numai ale mele, ca şi cum aş putea da toatã lumea, toatã realitatea la o parte şi m-aş retrage într-un colţişor numai al meu. Atunci când dau de greu, mã gândesc “lasã cã trece, ajung acasã, mã aşez în pat cu o carte în mânã şi uit de toate necazurile!”

Pânã acum nu am nicio problemã. Problemele apar însã, când vrei sâ schimbi ceva, când încerci sã învingi dependenţa, pentru cã “dependenţa e o curvã”, aşa cum spune Mike din filmul “Tentaţii (i)rezistibile”.

Cineva mi-a zis odatã: “fereşte-te de omul fãrã vicii”. Nu am înţeles prea bine atunci de ce, dar acum înţeleg. Dependenţa este o slãbiciune, iar un om fãrã slãbiciuni este periculos, pentru cã nu prea mai e om.

Frustrãrile noastre ne fac sã fim slabi în faţa dependenţelor şi de obicei nu le putem controla, le putem doar înlocui, în mod inconştient. De cele mai multe ori, persoanele care s-au lãsat de fumat mãnâncã mai mult, şi mãnâncã de plãcere, pentru cã, de unde vine  dependenţa, dacã nu din plãcere? Foştii dependenţi de alcool fac sporturi de contact, pentru a direcţiona şi a descãrca furia.

Toţi suntem dependenţi într-o oarecare mãsurã, diferã doar obiectul dependenţei. Nu doar cafeaua, ţigãrile şi drogurile sunt vicii. Orice lucru care îţi place şi de care îţi e greu sã te desparţi este o dependenţã, una psihologicã. 

Sunt dependentã de câinele meu, care îmi încãlzeşte picioarele când dorm, de prietenii mei, care mã ascultã când am probleme şi mã fac sã râd, de blogging, mai ales de blogging. Daca stau sã mã analizez mai profund, lista continuã.

E mult mai uşor sã refuzi din start sã guşti dintr-o dependenţã, decât sã te lupţi cu ea, dar curiozitatea umanã e sadicã şi ne duce pe drumuri pe care realizãm mai târziu, poate prea târziu, cã n-am fi vrut sã mergem.


Articol scris in cadrul concursului Superblog2013
Fotografii din arhiva personala

Comentarii

Bianca a spus…
Bine spus ca este mai usor sa refuzi din start ceva decat sa te lupti mai apoi cu dependenta.



Ps: aici monstrul ciocolata face legea. Hehe...
Myuuki a spus…
Azi am avut 10 ore, 5 cursuri si-am baut vreo 3 cafele.
No... da' de fumat nu ma apuc:D:))

Postări populare de pe acest blog

Pãrându-mi rãu de adolescenţã