Proba 8. Care este adevaratul secret al seductiei?

Parfumul meu preferat ne-a provocat din nou la seducţie.

Aşa cã, sã vã spun pãrerea mea despre flirt şi cucerire.

Majoritatea tipelor, atunci când se îndrãgostesc, se schimbã radical, intrã într-un rol de femeie perfecta, comportându-se aşa cum cred ele cã ar trebui sã fie pentru a-l da pe spate pe EL.

Eu le-aş întreba: “Ok, şi cât timp crezi cã îi va lua sã realizeze cã de fapt tu nu eşti aşa? Nu e mai bine sã te placã pentru ceea ce eşti, decât pentru o mascã bine lucratã, purtatã cu stoicism?”

Anul trecut, când am avut de scris despre seducţie, habar nu aveam ce sã scriu, pentru cã eu nu îmi fac scenarii, nu mã transform atunci când vreau sã cuceresc, nu mã schimb în niciun fel. Sunt doar eu, aceeaşi eu ca în fiecare zi.

Asta nu înseamnã cã merg la prima întâlnire îmbrãcatã într-un sac de cartofi şi cu un cuib de cuci în cap. Nu fac asta pentru cã nu e genul meu sã merg undeva neîngrijitã. Dar ca şi comportament, nu schimb nimic. Mã comport la prima întâlnire şi înainte de ea, aşa cum voi fi şi la a zecea întâlnire, aşa cum sunt eu în fiecare zi. Sinceritatea, naturaleţea, spontaneitatea, acestea sunt adevãratele arme ale seducţiei, pe care prea puţini le cunosc.

Psihologia m-a învãţat cã aspectul exterior conteazã foarte puţin. Mult mai important este cum cred eu cã arãt, cum mã simt. Ȋncrederea, imaginea de sine, stima de sine, toate construiesc felul în care suntem percepuţi.

Am vãzut de multe ori tipe care…hai sã zicem cã nu arãtau prea mine, însoţite de tipi incredibili. Atunci când se strâng mai multe fete invidioase la o bârfã mica şi o cafea, replica rãutãcioasã “ce-o fi vãzut la ea?” este la ordinea zilei.

Pãi, a vãzut la ea ce a vrut ea sã vadã, a vãzut-o aşa cum se vede ea. Cam aşa, ca în fotografiile alãturate.

Când eram în facultate, ne-a spus o profesoarã o poveste foarte tare: un tip s-a dus la bancã pentru a depune nişte bani. Foarte încrezãtor şi zâmbitor, a vorbit cu toatã lumea de acolo, despre vreme, despre sãrbãtorile ce se apropiau, etc. Tipa a numãrat banii, i-a spus cã e totul ok, apoi el a plecat. Ceea ce e mai mult decât ciudat e cã bancnotele pe care el le-a depus în cont erau doar nişte foi albe de hârtie. El a crezut cu tãrie cã sunt bani şi aşa au fãcut şi funcţionarii de la bancã.

Aşa e şi cu seducţia: ceea ce crezi despre tine, asta şi transmiţi celor din jur. O femeie poate fi incredibil de frumoasã, de atrãgãtoare, dacã nu are încredere în ea, şi mai mult, dacã are impresia cã nu meritã nimic, asta va primi: nimic.


Puţine lucruri din viaţã “ţi se întâmplã”. Majoritatea, bune sau rele, sunt atrase cãtre tine, pentru cã ai impresia cã le meriţi.

 Articol scris in cadrul concursului SuperBlog2013

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

P.S. Te iubesc

Imagine
Recenzie scrisa in cadrul campaniei vALLuntar,  iniţiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA. p.s. Te iubesc de Cecelia Ahern Gerry nu era doar soţul lui Holly.Era sensul ei în viaţã, era motivul pentru care se trezea dimineaţa. Holly nu s-a dus la colegiu, ca sã petreacã mai mult timp cu Gerry, nu a vrut sã îşi construiascã o carierã, pentru cã tot ce îşi dorea era sã vinã ora 6 şi sã ajungã acasã, la Gerry. Sã îi fie soţie era pentru ea o slujbã cu normã întreagã, era tot ce îşi dorea şi o fãcea fericitã. Nu doar cã îl iubea pe Gerry, era dependentã de el. Gerry era pentru ea lumina care o cãlãuzea în viaţã. Dar ce-i de fãcut când lumina se stinge şi rãmâi singur în întuneric? Când sensul vieţii tale nu mai existã, de ce sã mai trãieşti? Când temelia vieţii tale, stâlpul care susţinea tot ce ai construit se prãbuşeşte, ce rãmâne de fãcut? Gerrt ştia cã va muri şi mai ştia şi cât de greu îi va fi lui Holly, aşa cã a lãsat un set de scrisori pentru ea. E...
Citiți mai multe

A doua recenzie in cadrul campaniei vALLuntar

Imagine
Recenzie scrisa in cadrul campaniei vALLuntar,  iniţiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA. "Cheia" de Simon Toyne Câţi dintre noi nu ne-am pus întrebãri despre divinitate? Câţi nu ne-am întrebat de unde venim şi unde ne ducem, sau, şi mai important: de ce? Eu sper cã voi, cititorii mei, v-aţi întrebat asta, şi nu o data, ci de zeci de ori. Nu conteazã dacã nu aţi ajuns la niciun rãspuns, întrebarea face totul. Cred cã nu sunt singura care e supãratã pe Bisericã şi nu o mai ascultã când spune “Fiţi umili şi darnici…în timp ce noi, preoţii, avem vile şi BMV-uri.” Când a apãrut pentru prima data “Codul lui DaVinci”, lumea a explodat. De ce? Pentru cã avea sens. Pentru cã ne rãspundea la întrebãri, într-o mãsurã. Pentru cã avem nevoie de rãspunsuri, de rãspunsuri care sã se lege, şi pentru cã ne-am sãturat de mantra “crede şi nu cerceta”. Pentru cã mintea omului inteligent vrea sã descopere cerul şi ce e dincolo de el. Simon Toyne ne hrãneşte nevo...
Citiți mai multe

Viața și moartea se împletesc încet, iar ceasul nostru sună neîncetat pentru a ne demonstra propria-i putere.-citat by Miku

De ce e moartea subiect tabu? Oamenilor le e frica sa pronunte cuvantul. Bunica mea a murit. Nu e ceva neobisnuit. Vorba Biancai: bunicii mor. E o realitate. De ce ne invartim dupa deget si ne cacam atata pe noi? Da, e dureros, da, e greu, da, e o perioada in care nu mai stiu exact cine sunt, sau de ce, sau ce ar trebui sa fac. Dar sunt tot eu, aceeasi care eram acum un an, cand bunica era sanatoasa, aceeasi care eram saptamana  trecuta, cand era bolnava si eu o ingrijeam. Nu e ca si cum m-as fi transformat in portelan dintr-o data. Da, sunt mai impulsiva, nu mai am energie sa imi controlez toate pornirile, toata energia mea e consumata de suferinta. Si de aici incerc sa realizez ca nu doar moartea e subiect tabu, ci si suferinta. Oamenii nu stiu cum sa se comporte sau ce sa spuna, sunt stanjeniti daca vorbesti despre asta, iar daca plangi, deja s-au pierdut. Oameni buni, sunt o persoana autentica. Ma arat exact cine sunt. Daca vreau sa plang, o sa plang. Dar nu va asteptati ...
Citiți mai multe