Proba 5. Miez de Lapte

Când mã gândesc la Miez de lapte mã duc cu gândul la ce e mai bun din lapte: o cantitate mare de calciu si gust intens.

Pentru aceastã probã l-am chemat în ajutor pe nepoţelul meu de patru ani.  Am început prin a mânca deliciosul miez. Nepoţelul a zis sã îl las în pace cu dulceaţa mea şi sã îi pun crema de ciocolatã pe deasupra.

Apoi mi-am amintit cum ne jucam, eu şi verişoara mea, în copilãrie, când prindeam douã pahare de plastic: le înţepam cu un an, le legam cu sfoarã şi le foloseam pe post de walkie talkie.

Zis şi fãcut: în doar douã minute, eu eram responsabilã cu turnul de control, iar nepoţelul era pilotul avionului de jucãrie şi îmi cerea acordul sã aterizeze în grãdina zoologicã de dinozauri din plastic.

Ceva mai târziu, le-a folosit ca formã pentru plastilinã, apoi mi-a spus cã trebuie sã mai mâncãm încã douã, cãci are nevoie de mai multe pahare ca sã construiascã un castel pentru prinţesa care a fost rãpitã de dragonul cel rãu. M-am conformat. 

Cine poate rezista gustului delicious de brânzã şi dorinţelor unui puşti de patru ani?

Dupã ce prinţesa a fost salvatã de  dragon, am pus o bomboanã sub unul dintre pahare şi am jucat alba-neagra.

Mama a zis cã i-ar trebui şi eu douã pahare, pentru cã s-au rupt douã rãmurele din Asparagus şi vrea sã le punã în apã, sã facã rãdãcini, apoi sã le planteze.
Am revendicat douã pahare pentru mine. Unul a fost umplut cu nisip şi scoici, folosit ca obiect decorativ, iar pe celãlalt l-am îmbrãcat în hârtie creponatã şi l-am transformat în cutie pentru bijuterii.


M-am gândit deja la cum sã întrebuinţez urmãtoarele pahare goale de Miez de Lapte: de Sfântul Andrei, voi pune grâu la încolţit în ele, iar pe urmãtoarele le voi picta împreunã cu nepoţelul şi le vom folosi pe post de globuri pentru bradul de Crãciun.

 Articol scris in cadrul concursului SuperBlog2013
Sursa foto: delaco.ro

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Proba 23. Tehnologia Philips, la picioarele tale

Imagine
Dicţionar de electrocasnice şi expresii sau Lucrurile fãrã de care nu pot trãi Filtru de cafea: acel obiect pe care îl vãd rar, pentru cã cel mai des îl utilizez cu ochii închişi de somn. Frigider : cuvânt ce provine din stomaticescul “mi-e foame” şi  este casa bunãtãţilor. Atunci când casa bunãtãţilor e goalã, şoarecii joacã pe masã. În acest caz şoarecele fiind livratorul de pizza. Aspirator : varianta scurtã a expresiei “mama, îmi faci şi mie curat în camera?” sursa Maşinã de spãlat : acel aparat de spãlat genţi, poşete şi pantofi. Probabil şi haine. sursa Oferteelectrocasnice :  veste bunã şi motiv pentru a achiziţiona un cuptor cu microunde şi un prãjitor de pâine. sursa  Robot de bucãtãrie : un robot care bucãtãreşte, nu? Nu? Grãtar : obiect des utilizat împreunã cu expresia ”de azi am intrat la regim!” sursa Fier de cãlcat : Obiect bun la casa omului, folosit pentru a întinde şi netezi haine. Uneori şi pã
Citiți mai multe

Proba 15. Cu sculele electrice potrivite, si tu poti fi un mester priceput!

Imagine
De când mã ştiu, am iubit natura. Unii îşi doresc vile, lux şi nşpe mii de plasme. Eu vreau o cabanã de lemn pe un deal, o grãdinã cu de toate şi mulţi copaci. Oamenii au uitat importanţa copacilor, eu nu. Fotografie din arhiva personala  În urmã cu aproape zece ani am plantat un stejar la ţarã şi eram atât de încântatã, de ziceai cã am luat Nobelul. Era o nuieluşã atât de fragilã, încât pãrea cã orice vânt îl poate rupe. Îi puneam apã şi vorbeam cu el: “sã te faci mare şi frumos, sã faci umbra în curte!”. Când eram mica, o ajutam pe bunica la treburi prin curte: dãdeam de mâncare la pui, sãpam florile cu sãpãliga, iar când se culegea via eram prima. O boabã mergea în coş, una în stomac. Când nu fãceam diverse treburi în curte, mã urcam în copaci, îmi juleam genunchii, înotam în Argeş, alergam, îmi juleam din nou  genunchii, dar eram tot timpul cu zâmbetul pe buze. Una dintre activitãţile mele preferate era sã merg desculţã pe pãmântul proaspât arat. Masaj la tãlpi mai
Citiți mai multe

Pãrându-mi rãu de adolescenţã

Imagine
Era o dung ă alb ă pe atunci r ă v ăş it ă în piezi ş dinspre arbori spre trotuare. Noi treceam alunecând pa ş ii no ş tri atingând clipele r ă t ă citoare. O, erai un om frumos, ş i sub ţ ire, foarte palid!… Printre ochii t ă i curgea un m ă nunchi de aripi albe, parc ă cineva pe sus cu o coas ă retezase din spinarea lui Iisus aripe melodioase… tu treceai mânjit pe aripi ş i cu pene ş i cu fulgi. Unde e ş ti tu cel de-atuncea unde fugi? Nichita Stãnescu- Pãrându-mi rãu de adolescen ţ ã Ȋ mi aduc aminte…Pe vremea aia, puteam alege sã fiu orice. Oricine. Mã complãceam ȋ n “nu ş tiu cine sunt, nu ş tiu ce vreau, nu ş tiu de ce trãiesc” pentru cã era o atitudine care mã atrãgea, atât, care ȋ mi sporea farmecul personal. Mã jucam cu toate chestiile dark, care pe ceilal ţ i ȋ i speriau de moarte. Eram mai liber ca acum. Acum nu pot fi decât eu. Deja mi-am desenat ni ş te coordonate, nu ş tiu dacã mai pot fi oricine mi-a ş propune.
Citiți mai multe