Proba 5. Miez de Lapte

Când mã gândesc la Miez de lapte mã duc cu gândul la ce e mai bun din lapte: o cantitate mare de calciu si gust intens.

Pentru aceastã probã l-am chemat în ajutor pe nepoţelul meu de patru ani.  Am început prin a mânca deliciosul miez. Nepoţelul a zis sã îl las în pace cu dulceaţa mea şi sã îi pun crema de ciocolatã pe deasupra.

Apoi mi-am amintit cum ne jucam, eu şi verişoara mea, în copilãrie, când prindeam douã pahare de plastic: le înţepam cu un an, le legam cu sfoarã şi le foloseam pe post de walkie talkie.

Zis şi fãcut: în doar douã minute, eu eram responsabilã cu turnul de control, iar nepoţelul era pilotul avionului de jucãrie şi îmi cerea acordul sã aterizeze în grãdina zoologicã de dinozauri din plastic.

Ceva mai târziu, le-a folosit ca formã pentru plastilinã, apoi mi-a spus cã trebuie sã mai mâncãm încã douã, cãci are nevoie de mai multe pahare ca sã construiascã un castel pentru prinţesa care a fost rãpitã de dragonul cel rãu. M-am conformat. 

Cine poate rezista gustului delicious de brânzã şi dorinţelor unui puşti de patru ani?

Dupã ce prinţesa a fost salvatã de  dragon, am pus o bomboanã sub unul dintre pahare şi am jucat alba-neagra.

Mama a zis cã i-ar trebui şi eu douã pahare, pentru cã s-au rupt douã rãmurele din Asparagus şi vrea sã le punã în apã, sã facã rãdãcini, apoi sã le planteze.
Am revendicat douã pahare pentru mine. Unul a fost umplut cu nisip şi scoici, folosit ca obiect decorativ, iar pe celãlalt l-am îmbrãcat în hârtie creponatã şi l-am transformat în cutie pentru bijuterii.


M-am gândit deja la cum sã întrebuinţez urmãtoarele pahare goale de Miez de Lapte: de Sfântul Andrei, voi pune grâu la încolţit în ele, iar pe urmãtoarele le voi picta împreunã cu nepoţelul şi le vom folosi pe post de globuri pentru bradul de Crãciun.

 Articol scris in cadrul concursului SuperBlog2013
Sursa foto: delaco.ro

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

P.S. Te iubesc

Imagine
Recenzie scrisa in cadrul campaniei vALLuntar,  iniţiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA. p.s. Te iubesc de Cecelia Ahern Gerry nu era doar soţul lui Holly.Era sensul ei în viaţã, era motivul pentru care se trezea dimineaţa. Holly nu s-a dus la colegiu, ca sã petreacã mai mult timp cu Gerry, nu a vrut sã îşi construiascã o carierã, pentru cã tot ce îşi dorea era sã vinã ora 6 şi sã ajungã acasã, la Gerry. Sã îi fie soţie era pentru ea o slujbã cu normã întreagã, era tot ce îşi dorea şi o fãcea fericitã. Nu doar cã îl iubea pe Gerry, era dependentã de el. Gerry era pentru ea lumina care o cãlãuzea în viaţã. Dar ce-i de fãcut când lumina se stinge şi rãmâi singur în întuneric? Când sensul vieţii tale nu mai existã, de ce sã mai trãieşti? Când temelia vieţii tale, stâlpul care susţinea tot ce ai construit se prãbuşeşte, ce rãmâne de fãcut? Gerrt ştia cã va muri şi mai ştia şi cât de greu îi va fi lui Holly, aşa cã a lãsat un set de scrisori pentru ea. E...
Citiți mai multe

A doua recenzie in cadrul campaniei vALLuntar

Imagine
Recenzie scrisa in cadrul campaniei vALLuntar,  iniţiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA. "Cheia" de Simon Toyne Câţi dintre noi nu ne-am pus întrebãri despre divinitate? Câţi nu ne-am întrebat de unde venim şi unde ne ducem, sau, şi mai important: de ce? Eu sper cã voi, cititorii mei, v-aţi întrebat asta, şi nu o data, ci de zeci de ori. Nu conteazã dacã nu aţi ajuns la niciun rãspuns, întrebarea face totul. Cred cã nu sunt singura care e supãratã pe Bisericã şi nu o mai ascultã când spune “Fiţi umili şi darnici…în timp ce noi, preoţii, avem vile şi BMV-uri.” Când a apãrut pentru prima data “Codul lui DaVinci”, lumea a explodat. De ce? Pentru cã avea sens. Pentru cã ne rãspundea la întrebãri, într-o mãsurã. Pentru cã avem nevoie de rãspunsuri, de rãspunsuri care sã se lege, şi pentru cã ne-am sãturat de mantra “crede şi nu cerceta”. Pentru cã mintea omului inteligent vrea sã descopere cerul şi ce e dincolo de el. Simon Toyne ne hrãneşte nevo...
Citiți mai multe

Viața și moartea se împletesc încet, iar ceasul nostru sună neîncetat pentru a ne demonstra propria-i putere.-citat by Miku

De ce e moartea subiect tabu? Oamenilor le e frica sa pronunte cuvantul. Bunica mea a murit. Nu e ceva neobisnuit. Vorba Biancai: bunicii mor. E o realitate. De ce ne invartim dupa deget si ne cacam atata pe noi? Da, e dureros, da, e greu, da, e o perioada in care nu mai stiu exact cine sunt, sau de ce, sau ce ar trebui sa fac. Dar sunt tot eu, aceeasi care eram acum un an, cand bunica era sanatoasa, aceeasi care eram saptamana  trecuta, cand era bolnava si eu o ingrijeam. Nu e ca si cum m-as fi transformat in portelan dintr-o data. Da, sunt mai impulsiva, nu mai am energie sa imi controlez toate pornirile, toata energia mea e consumata de suferinta. Si de aici incerc sa realizez ca nu doar moartea e subiect tabu, ci si suferinta. Oamenii nu stiu cum sa se comporte sau ce sa spuna, sunt stanjeniti daca vorbesti despre asta, iar daca plangi, deja s-au pierdut. Oameni buni, sunt o persoana autentica. Ma arat exact cine sunt. Daca vreau sa plang, o sa plang. Dar nu va asteptati ...
Citiți mai multe