Proba 10. Ce ne mai place joaca!

De când eram micã am tot cãutat modalitãţi de a ieşi din realitate, de a da la o parte pentru o vreme lumea din jur şi toate problemele. Și am tot experimentat diverse chestii care sã mã ajute sã mã detaşez de gânduri şi probleme pentru o perioadã.

Dacã vã gândiţi la LSD, nu suntem pe aceeaşi lungime de undã.

Bunica mea croşeta. Zicea cã o ajutã sã se relaxeze. Am încercat şi eu. Nu numai cã nu mã relaxeazã, dar mã mai şi enervez cã ceea ce croşetez eu nu seamãnã cu nimic.

Ȋn prezent, am gãsit remediul stresului: cititul. O carte bunã te scoate din realitate şi timp de câteva ore, uiţi de toate problemele.

Ȋnsã înainte de a ajunge aici, am trecut prin mai multe etape. Una dintre ele a fost cea a jocurilor. Cred cã aveam cam 12 ani când am descoperit Mortal Kombat şi am fost foarte încântatã. Am jucat apoi Revolt, Need 4 Speed, Diablo II şi Gothic II. Oh, Gothic, pe ãsta l-aş juca şi acum.

Singurul joc online de care m-am ţinut o vreme a fost Metin. Nu pot sã spun cã e cine ştie ce, dar m-a captat tocmai faptul cã e online. Fãcusem la un moment dat o gaşcã şi ne sunam “hai, intrã în joc, sã mai facem nişte xp.” De ceva timp tatonez ideea de a începe sã joc Diablo III, dar cum sunt omul extremelor şi al dependenţelor, mi-e teamã cã odatã începând sã mã joc, nu voi mai face nimic altceva.

Mã întreb care va fi viitorul jocurilor online. Industria 3D a fãcut un salt uriaş inclusiv în domeniul jocurilor, aşa cã mã gãndesc la un viitor joc în 6D. Asta da, experienţã!

Dacã mã voi hotãrî într-un final sã mã apuc de Diablo, voi avea nevoie de o placãvideo ceva mai “deşteaptã”, pentru ca experienţa jocului sã fie satisfãcãtor de realã. Voi alege cu siguranţã o nVIDIA, pentru cã nu m-a dezamãgit pânã acum. Din puctul ãsta de vedere nu-mi fac griji, forumul de gaming şi magazinul online îmi stau la dispoziţie pentru ajutor.


Trebuie doar sã iau decizia, sã cumpãr jocul şi, probabil, sã îmi iau o vacanţã, ca sã mã pot dedica în întregime. Asta e, dacã nu-mi plac lucrurile fãcute pe jumãtate!

 Articol scris in cadrul concursului SuperBlog2013.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Proba 23. Tehnologia Philips, la picioarele tale

Imagine
Dicţionar de electrocasnice şi expresii sau Lucrurile fãrã de care nu pot trãi Filtru de cafea: acel obiect pe care îl vãd rar, pentru cã cel mai des îl utilizez cu ochii închişi de somn. Frigider : cuvânt ce provine din stomaticescul “mi-e foame” şi  este casa bunãtãţilor. Atunci când casa bunãtãţilor e goalã, şoarecii joacã pe masã. În acest caz şoarecele fiind livratorul de pizza. Aspirator : varianta scurtã a expresiei “mama, îmi faci şi mie curat în camera?” sursa Maşinã de spãlat : acel aparat de spãlat genţi, poşete şi pantofi. Probabil şi haine. sursa Oferteelectrocasnice :  veste bunã şi motiv pentru a achiziţiona un cuptor cu microunde şi un prãjitor de pâine. sursa  Robot de bucãtãrie : un robot care bucãtãreşte, nu? Nu? Grãtar : obiect des utilizat împreunã cu expresia ”de azi am intrat la regim!” sursa Fier de cãlcat : Obiect bun la casa omului, folosit pentru a întinde şi netezi haine. Uneori şi pã
Citiți mai multe

Proba 15. Cu sculele electrice potrivite, si tu poti fi un mester priceput!

Imagine
De când mã ştiu, am iubit natura. Unii îşi doresc vile, lux şi nşpe mii de plasme. Eu vreau o cabanã de lemn pe un deal, o grãdinã cu de toate şi mulţi copaci. Oamenii au uitat importanţa copacilor, eu nu. Fotografie din arhiva personala  În urmã cu aproape zece ani am plantat un stejar la ţarã şi eram atât de încântatã, de ziceai cã am luat Nobelul. Era o nuieluşã atât de fragilã, încât pãrea cã orice vânt îl poate rupe. Îi puneam apã şi vorbeam cu el: “sã te faci mare şi frumos, sã faci umbra în curte!”. Când eram mica, o ajutam pe bunica la treburi prin curte: dãdeam de mâncare la pui, sãpam florile cu sãpãliga, iar când se culegea via eram prima. O boabã mergea în coş, una în stomac. Când nu fãceam diverse treburi în curte, mã urcam în copaci, îmi juleam genunchii, înotam în Argeş, alergam, îmi juleam din nou  genunchii, dar eram tot timpul cu zâmbetul pe buze. Una dintre activitãţile mele preferate era sã merg desculţã pe pãmântul proaspât arat. Masaj la tãlpi mai
Citiți mai multe

Pãrându-mi rãu de adolescenţã

Imagine
Era o dung ă alb ă pe atunci r ă v ăş it ă în piezi ş dinspre arbori spre trotuare. Noi treceam alunecând pa ş ii no ş tri atingând clipele r ă t ă citoare. O, erai un om frumos, ş i sub ţ ire, foarte palid!… Printre ochii t ă i curgea un m ă nunchi de aripi albe, parc ă cineva pe sus cu o coas ă retezase din spinarea lui Iisus aripe melodioase… tu treceai mânjit pe aripi ş i cu pene ş i cu fulgi. Unde e ş ti tu cel de-atuncea unde fugi? Nichita Stãnescu- Pãrându-mi rãu de adolescen ţ ã Ȋ mi aduc aminte…Pe vremea aia, puteam alege sã fiu orice. Oricine. Mã complãceam ȋ n “nu ş tiu cine sunt, nu ş tiu ce vreau, nu ş tiu de ce trãiesc” pentru cã era o atitudine care mã atrãgea, atât, care ȋ mi sporea farmecul personal. Mã jucam cu toate chestiile dark, care pe ceilal ţ i ȋ i speriau de moarte. Eram mai liber ca acum. Acum nu pot fi decât eu. Deja mi-am desenat ni ş te coordonate, nu ş tiu dacã mai pot fi oricine mi-a ş propune.
Citiți mai multe