Alone

Am devenit unul dintre acei oameni pe imi era greu sa ii inteleg Am ajuns sa ma izolez, sa fug de oameni.

Imi gasesc scuze sa ii evit.

De o saptamana se tot roaga o amica sa iesim la cafea. Scuza mea fata de mine e ca nu prea o plac, scuza fata de ea e ca ba sunt obosita, ba am treaba, ba nu am bani.
Aseara mi-a zis vara'mea sa mergem in mall cu amicele ei. Scuza pe care am gasit-o fata de mine a fost ca nu o plac pe una din ele, scuza fata de ea a fost ca nu imi place sa ma plimb prin magazine daca nu am bani sa imi cumpar nimic.
Daca m-ar cunoaste putin mai bine, ar sti ca mint.


Ma suna M., ma suna Ac., ma suna P., ma suna V. Nu raspund nimanui. Scuza mea: nu am chef. Dau telefonul pe silent si ma fac ca nu l-am auzit. Numai B. nu ma suna, dar asta e o alta poveste.

Ce se intampla cu mine? Eu eram lesinata sa ies in fiecare weekend, vorbeam la telefon cu prietenii mei in fiecare seara cand ieseam cu cainele, pana suna mama dupa mine sa vin acasa ca stau de o ora afara.

Nu mai vorbesc cu nimeni, toti ma enerveaza, toti ma plictisesc, nu am chef de compania nimanui.


Stau in casa si citesc. Am inceput vreo 10 carti si nu imi place niciuna. Scuza mea ar fi ca sunt intr-o perioada in care n-am chef de carti simple cu multa actiune, pe care le adoram inainte, ci vreau ceva mai complex, dar nu am rabdare sa citesc ceva foarte complex. Ma intreb acum daca asta e, sau din cauza starii mele de lehamite nu am rabdare si nu ma pot concentra la actiunea cartii.

Ma tem. Nu stiu unde va duce asta. Sunt constienta ca daca voi continua sa nu raspund la telefon, va veni o zi cand nu ma va mai suna nimeni.


Comentarii

Myuuki a spus…
Cred ca e o chestie de vara. Sau poate, in cazul meu, e din cauza ciclului. :)) Sau poate e de vina caldura. Mda, deci nu sunt singura care are nevoie de o pauza de la tot. :)

Postări populare de pe acest blog

Pãrându-mi rãu de adolescenţã