Alone

Am devenit unul dintre acei oameni pe imi era greu sa ii inteleg Am ajuns sa ma izolez, sa fug de oameni.

Imi gasesc scuze sa ii evit.

De o saptamana se tot roaga o amica sa iesim la cafea. Scuza mea fata de mine e ca nu prea o plac, scuza fata de ea e ca ba sunt obosita, ba am treaba, ba nu am bani.
Aseara mi-a zis vara'mea sa mergem in mall cu amicele ei. Scuza pe care am gasit-o fata de mine a fost ca nu o plac pe una din ele, scuza fata de ea a fost ca nu imi place sa ma plimb prin magazine daca nu am bani sa imi cumpar nimic.
Daca m-ar cunoaste putin mai bine, ar sti ca mint.


Ma suna M., ma suna Ac., ma suna P., ma suna V. Nu raspund nimanui. Scuza mea: nu am chef. Dau telefonul pe silent si ma fac ca nu l-am auzit. Numai B. nu ma suna, dar asta e o alta poveste.

Ce se intampla cu mine? Eu eram lesinata sa ies in fiecare weekend, vorbeam la telefon cu prietenii mei in fiecare seara cand ieseam cu cainele, pana suna mama dupa mine sa vin acasa ca stau de o ora afara.

Nu mai vorbesc cu nimeni, toti ma enerveaza, toti ma plictisesc, nu am chef de compania nimanui.


Stau in casa si citesc. Am inceput vreo 10 carti si nu imi place niciuna. Scuza mea ar fi ca sunt intr-o perioada in care n-am chef de carti simple cu multa actiune, pe care le adoram inainte, ci vreau ceva mai complex, dar nu am rabdare sa citesc ceva foarte complex. Ma intreb acum daca asta e, sau din cauza starii mele de lehamite nu am rabdare si nu ma pot concentra la actiunea cartii.

Ma tem. Nu stiu unde va duce asta. Sunt constienta ca daca voi continua sa nu raspund la telefon, va veni o zi cand nu ma va mai suna nimeni.


Comentarii

MikuMyuuki a spus…
Cred ca e o chestie de vara. Sau poate, in cazul meu, e din cauza ciclului. :)) Sau poate e de vina caldura. Mda, deci nu sunt singura care are nevoie de o pauza de la tot. :)
4 august 2013 la 13:05
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Proba 23. Tehnologia Philips, la picioarele tale

Imagine
Dicţionar de electrocasnice şi expresii sau Lucrurile fãrã de care nu pot trãi Filtru de cafea: acel obiect pe care îl vãd rar, pentru cã cel mai des îl utilizez cu ochii închişi de somn. Frigider : cuvânt ce provine din stomaticescul “mi-e foame” şi  este casa bunãtãţilor. Atunci când casa bunãtãţilor e goalã, şoarecii joacã pe masã. În acest caz şoarecele fiind livratorul de pizza. Aspirator : varianta scurtã a expresiei “mama, îmi faci şi mie curat în camera?” sursa Maşinã de spãlat : acel aparat de spãlat genţi, poşete şi pantofi. Probabil şi haine. sursa Oferteelectrocasnice :  veste bunã şi motiv pentru a achiziţiona un cuptor cu microunde şi un prãjitor de pâine. sursa  Robot de bucãtãrie : un robot care bucãtãreşte, nu? Nu? Grãtar : obiect des utilizat împreunã cu expresia ”de azi am intrat la regim!” sursa Fier de cãlcat : Obiect bun la casa omului, folosit pentru a întinde şi netezi haine. Uneori şi pã
Citiți mai multe

Proba 15. Cu sculele electrice potrivite, si tu poti fi un mester priceput!

Imagine
De când mã ştiu, am iubit natura. Unii îşi doresc vile, lux şi nşpe mii de plasme. Eu vreau o cabanã de lemn pe un deal, o grãdinã cu de toate şi mulţi copaci. Oamenii au uitat importanţa copacilor, eu nu. Fotografie din arhiva personala  În urmã cu aproape zece ani am plantat un stejar la ţarã şi eram atât de încântatã, de ziceai cã am luat Nobelul. Era o nuieluşã atât de fragilã, încât pãrea cã orice vânt îl poate rupe. Îi puneam apã şi vorbeam cu el: “sã te faci mare şi frumos, sã faci umbra în curte!”. Când eram mica, o ajutam pe bunica la treburi prin curte: dãdeam de mâncare la pui, sãpam florile cu sãpãliga, iar când se culegea via eram prima. O boabã mergea în coş, una în stomac. Când nu fãceam diverse treburi în curte, mã urcam în copaci, îmi juleam genunchii, înotam în Argeş, alergam, îmi juleam din nou  genunchii, dar eram tot timpul cu zâmbetul pe buze. Una dintre activitãţile mele preferate era sã merg desculţã pe pãmântul proaspât arat. Masaj la tãlpi mai
Citiți mai multe

Pãrându-mi rãu de adolescenţã

Imagine
Era o dung ă alb ă pe atunci r ă v ăş it ă în piezi ş dinspre arbori spre trotuare. Noi treceam alunecând pa ş ii no ş tri atingând clipele r ă t ă citoare. O, erai un om frumos, ş i sub ţ ire, foarte palid!… Printre ochii t ă i curgea un m ă nunchi de aripi albe, parc ă cineva pe sus cu o coas ă retezase din spinarea lui Iisus aripe melodioase… tu treceai mânjit pe aripi ş i cu pene ş i cu fulgi. Unde e ş ti tu cel de-atuncea unde fugi? Nichita Stãnescu- Pãrându-mi rãu de adolescen ţ ã Ȋ mi aduc aminte…Pe vremea aia, puteam alege sã fiu orice. Oricine. Mã complãceam ȋ n “nu ş tiu cine sunt, nu ş tiu ce vreau, nu ş tiu de ce trãiesc” pentru cã era o atitudine care mã atrãgea, atât, care ȋ mi sporea farmecul personal. Mã jucam cu toate chestiile dark, care pe ceilal ţ i ȋ i speriau de moarte. Eram mai liber ca acum. Acum nu pot fi decât eu. Deja mi-am desenat ni ş te coordonate, nu ş tiu dacã mai pot fi oricine mi-a ş propune.
Citiți mai multe