Ma sinucid maine

Si...am terminat de scris "Ma sinucid maine".

Tobele, va rog!

Pa-ram-pam-pam!

Citat de final:

Dacã durerea ar fi un ocean, ar fi liniştit, fãrã valuri. Ar musti, clocotind în el însuşi, ars de soare, pãtruns de animale marine înfometate, care muşcã din el în fiecare clipã. Nu ar avea puterea sã creeze valuri, sã le urce spre cer, sã le coboare înapoi. 
Ar fi prea obosit sã poarte bãrci şi sã ucidã pescari, pe care sã îi tragã în adâncuri, pentru a se hrãni. Nu ar avea comori cãzute în adâncurile sale nisipoase, nu ar pãstra acolo nimic de preţ cu care sã se laude. 
Ar fi un ocean obosit, care ar seca în fiecare zi câte puţin, iar la final, fericit cã totul s-a sfârşit, ar închide ochii, ferindu-se se sclipirea soarelui, urându-l pentru cã este atât de mãreţ şi puternic, urându-I razele care l-au chinuit atât, dar fericit cã dupã o viaţã atât de chinuitã, se poate pierde în braţele somnului.



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Pãrându-mi rãu de adolescenţã