Everyone has a story to tell


Oamenii treceau grãbiţi, fãrã sã priveascã prea mult în jur. Ȋşi vedeau de treburile lor, grãbindu-se cãtre punctul de check in.
Ȋntotdeauna avusese sentimente bipolare pentru locuri ca aeroporturile şi gãrile. I se pãreau un fel de purgatorii, sãli anoste care te duceau spre locuri mai bune. Sau mai rele, de aici şi dualitatea sentimentelor ei.

Auzise poate de prea multe ori expresia “a rata trenul” sau “a prinde trenul”, atunci când venea vorba de succes sau eşec. Viaţa i se pãrea o veşnicã alergãturã în cãutarea trenului potrivit.Nu auzise astfel de expresii cu avioane. Cum ar fi fost sã ia avionul greşit? Dacã ãsta nu era drumul ei?

Continuarea aici.
Despre proiect, aici.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Pãrându-mi rãu de adolescenţã