La ce sa te astepti de la un "handicapat"? La mai multe decat de la un om "normal"

In blocul in care am stat cand eram copil, e un tip care are retard mintal. Era pe afara astazi cand am fost sa il iau pe nepota'miu la mine si imi zice, printre altele "Ramona, te-ai mai ingrasat!".

"Stiu", ii raspund eu zambind, fara ciuda si fara nervi, ca nah, ce sa te astepti de la un "handicapat"?
Sta putin, se uita la mine, apoi adauga:
"Dar tot frumoasa esti."

Deci omul asta, de la care nu aveam nicio asteptare, omul asta, care crede ca are tot 10 ani, cand de fapt are 30, a realizat, asa limitat cum e, ca m-a jignit, si a incercat s-o dreaga.

Altii, fara probleme psihice (aparent), nu si-au dat seama ca daca spui unui om ca s-a ingrasat s-ar putea sa nu ii cada tocmai bine. Nu si-au dat seama sau nu le-a pasat.

-Bocanila, ce ti-a spus tatal tau astazi?
-Daca nu gasesti ceva dragut de zis, atunci nu mai spune nimic.

Da, m-am ingrasat. Timp de cateva saptamani, cat a stat bunica'mea pe patul de moarte, iar eu am vegheat-o noapte de noapte, am mancat ca sparta. Am mancat de frica, de nervi, de plictiseala, dar mai ales de tristete. Se numeste foame emotioanala. Dupa ce a murit bunica'mea, am continuat sa mananc din acelasi motiv. Colac peste pupaza, doctora mi-a dat niste medicamente pe baza de hormoni, ca sa fac fata mai bine situatiei stresante, care si medicamentele alea ingrasa.

Si asa, sunt patrata. Nu sunt mandra de mine, ca daca as fi, m-ar durea la basca de ce spun altii. Si da, tin regim, dar slabesc incet, ca asta mi-e metabolismul.

In fine, ideea nu era de ce sunt eu grasa, ci inca o confirmare ca oamenii sunt ori prosti, ori rai. Ori ambele.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Pãrându-mi rãu de adolescenţã