Lumea toată-i trecătoare. Oamenii se trec și mor

Nu stiu exact cum, am ajuns sa ma gandesc la perioada in care citeam "Ion", unul dintre putinele romane obligatorii in liceu care chiar mi-a placut.

Era iarna si eram la tara cu bunica'mea, zapada era pana la genunchi, lemnele trosneau in soba, iar eu stateam in pat, incaltata cu sosete de lana facute de bunica (ce calduroase erau), cu picioarele pe soba si cu cartea in mana.

Si asa am ajuns sa ma gandesc de fapt la cum se poate stinge un om langa tine si tu sa nu iti dai seama.

In urma cu 7 ani, cand citeam eu "Ion", bunica'mea inca mai putea sa taie lemne, sa le care, sa dea la zapada, sa mearga prin frig.

Cand au inceput sa se schimbe lucrurile? Nu stiu exact.

Imi amintesc cum, ceva ani mai tarziu, ii auzeam pasii pe hol, venind spre bucatarie. Cand pasii ei au inceput sa rasune din ce in ce mai incet pe gresie, apoi sa se auda ca un tarsait? Nu stiu.

Treptat, a inceput sa vina tot mai rar in bucatarie, pana cand nu a mai venit deloc, trebuia sa ii duc mancarea in dormitor.

Imi amintesc de ultima data cand am fost sa o iau de la spital, de foaia cu iesirea din spital. "Insuficienta renala in stadiu final", asa scria pe ea. M-am dus la doctora sa o intreb despre starea bunicii. Stia ca nu mai are mult de trait, am citit asta pe fata ei, dar nu a vrut sa imi spuna. M-a vazut mica, poate a crezut ca nu sunt suficient de puternica.

Habar nu a avut ea cat de puternica am fost, cand stateam noptile sa o pazesc, cum o tineam de mana, cum ii urmaream pieptul urcand si coborand usor, ca sa ma asigur ca mai respira. Atat de mult m-am uitat la ea respirand, incat si dupa ce ochii i s-au inchis, iar respiratiile s-au oprit, mie tot mi se parea ca pieptul ii salta usor, desi pielea alba, trupul rigid si ochii inchisi imi spuneau clar ca s-a dus.

Cand incepe decaderea unui om? Cand porneste pe drumul spre moarte? Cand realizezi ca a inceput declinul, ca aluneci usor pe o panta care te poate duce doar intr-un singur loc: in pamant?


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Pãrându-mi rãu de adolescenţã