Ganduri

Unii oameni trec prin viata degeaba. Fara sa isi puna intrebari, fara sa isi doreasca sa stie de ce, cum, si in ce fel. Nu isi bat ei capul cu dileme existentiale.

Traiesc pentru trei scopuri: sa umple matzu' cu mancare buna, sa aibe o casa, ca au impresia ca esti mare smecher daca ai o casa, mai ales una in Bucuresti, indiferent pe ce cai o obtii, si sa aibe bani. Baaaani, baaani, atat vad in fata ochilor.

Ca daca ai matzu' plin si casa si bani, de ce sa iti mai bati capul cu chestii de genul emotii, sentimente, rahaturi d'astea? Astea sunt pentru cacatii saraci, care nu traiesc pentru bani si ii intereseaza sensul vietii, fericirea, iubirea, d'astea.

Imi vine acum in minte o pilda, nu stiu pe unde am auzit-o: era un om care se simtea nedreptatit ca nu are pamant si s-a dus la Dumnezeu sa ii faca dreptate. Dumnezeu i-a spus ca atat pamant cat ajunge sa calce cu piciorul in ziua urmatoare, atat pamant va avea. A doua zi, omul s-a trezit si a inceput sa alerge, ca sa calce cat mai mult pamant, sa fie bogat. A alergat pana la apus, iar la apus, atat de extenuat, a cazut si a murit. Si a fost ingropat in cativa metri de pamant. Ati vazut? Doar de atata pamant avea nevoie....

Nu sunt eu aia credincioasa, dar chiar mi-a placut pilda asta, am luat din ea ce am crezut ca e bun.

Asa ca, voi astia care traiti ca animalele, indobitociti de dorinta de a avea bani, traiti-va viata pentru voi, asa cum stiti, lasati-ne pe noi, astia, pentru care viata inseamna mult mai mult.

E de bine.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Pãrându-mi rãu de adolescenţã