Sunt mandra de mine!

Mandria asta merge mana-n mana cu stima de sine si nu are nimic de a face cu mandria inteleasa ca aroganta, orgoliu, infumurare.
A fi mandru de tine e ceva ce toti psihologii/terapeutii din lume incurajeaza. Atunci cand cineva iti spune din tot sufletul "sunt mandru de tine", parca te inalti, ti se umple inima de bucurie.
Ei bine, atunci cand atingi un scop pe care ti l-ai propus, atunci cand reusesti sa obtii ceva ce iti doresti, atunci cand te autodepasesti e bine sa iti spui singur, asa, de nebun "sunt mandru de tine, bai!"
Acum sa va zic si de ce sunt mandra de mine: incep sa invat engleza.
"Mare branza", veti spune. Pentru mine e mare branza. Eu si engleza nu ne-am inteles niciodata prea bine. Stiu cat de cat spaniola, am stiut si ceva franceza, cu toate ca am urat-o sincer, dar cu engleza am stat prost.
In scoala generala am avut o profa de engleza care era foarte simpatica, de treaba, draguta, etc. Avea un singur defect: nu ne invata engleza.
In liceu si in facultate nu am facut deloc engleza, si iata cum s-a format un mare gol in educatia mea. Un gol pe care am decis ca e vremea sa il umplu. Mi-am cumparat carti in engleza. Parte cu cumparatu' a fost usoara, cu cititul merge al dracu' de greu.

Si am avut un soc: am inteles tot!
Multa lume ma intreaba cum de am reusit sa invat spaniola doar uitandu-ma la filme, dar engleza nu s-a lipit de mine, dat fiind ca in copilarie ma uitam la desene animate in engleza.
Acum stiu raspunsul: s-a lipit. Dar e latenta. Nu am avut niciun motiv sa o trezesc.
E o chestie de concentrare, incredere si vointa. Inainte, daca vedeam un text in engleza, pur si simplu nu il citeam, pe principiul "eu nu stiu, eu nu pot".
De cateva saptamani citesc tot ce prind in engleza. Si inteleg in mare parte.
De acum incolo, adio subtitrari in romana! Acum ca am vazut ca pot, nu ma mai las pe tanjala.
And i am fucking proud for this.
Comentarii